Valeriu Gafencu s-a nascut la 24 ianuarie 1921 in localitatea Singerei,
judetul Balti, in Basarabia. Tatal sau, Vasile Gafencu, a fost deputat
in Sfatul Tarii, adunarea reprezentativa care a votat in 1918 Unirea cu
Romania. Dupa ocuparea Basarabiei de catre bolsevici, in iunie 1940, a
fost deportat in Siberia si a murit la scurt timp dupa aceea.
Lui Valeriu ii revine asadar si sarcina de a se ingriji de restul familiei, mama si cele trei surori.
Valeriu urmeaza cursurile liceului Ion Creanga din Balti si in 1940 devine student al Facaultatii de Drept din Iasi.
Arestat de AntonescuIn
toamna anului 1941, cand a fost arestat si condamnat la 25 de ani munca
silnica, Valeriu Gafencu avea varsta de 20 de ani. Era student in anul
al II-lea al Facultatii de Drept si Filosofie din Iasi.
Reputatul
profesor de Drept Civil Constantin Angelescu l-a aparat la proces pe
Gafencu, declarand: "Este unul dintre cei mai buni studenti pe care i-am
avut de-a lungul intregii mele cariere diactice".
Pledoarie
inutila, fiindca dictatura antonesciana nu a vazut cu ochi buni
activitatea legionara a tanarului Gafencu, care avea o functie de
conducere in Fratiile de Cruce.
Inchisoare si distrugere fizica sub comunistiTanarul
Valeriu Gafencu a ajuns la Tg. Ocna in decembrie 1949, dupa ce a trecut
prin puscariile de la inchisoarea Aiud (intemnitat de regimul
dictatorial al lui Antonescu, intre 1941 - 1944) si de la Pitesti
(inchisoare in care a avut loc cumplita reeducare comunista cunoscuta
sub numele de "fenomenul Pitesti", proces catalogat de Soljenitin ca cea
mai mare barbarie a sec. XX).
Din cauza torturilor si regimului
bestial din temnitele comuniste, Valeriu Gafencu a ajuns la
sanatoriul-inchisoare Tg. Ocna intr-o stare atat de grava incat
supravietuirea sa timp de doi ani (pana la 18 febr. 1952) poate fi
considerata drept o minune.
Pretul rezistentei sale morale si
spirituale in fata ighemonului comunist de la Pitesti a fost unul care
i-a rapit definitiv sanatatea. TBC-ul pulmonar, osos si ganglionar,
reumatismul, lipsa hranei necesare i-au ruinat trupul.
Chipul sau
era insa, straniu, scaldat intr-o lumina nepamanteana, asupra careia
depun marturie multi din cei care au avut privilegiul de a-i fi in
preajma in ultima parte a vietii sale. Sufletul si mintea sa nu se
desparteau defel de rugaciune.
In ultimul an, hemoptizia (scuipa
sange) il transformase intr-o "epava". La prima vedere, caci lumina
sfinteniei trecea dincolo de bietul trup in suferinta si ii atingea pe
ceilalti detinuti.
Cu aceasta figura de sfant - care nu poate fi
explicata natural, intrucat se stie ca boala care il rodea aduce doar
deprimare si schimonosire a chipului - a trecut la cele vesnice.
Si-a cunoscut ziua mortiiCu
numeroase plagi tuberculoase pe trup - care supurau permanent - Gafencu
si-a asteptat moartea cu o seninatate care i-a inmuiat si pe
gardienii-calai. Trupul sau se facuse cu adevarat lacas al Duhului
Sfant. Pentru credinta sa, Valeriu a fost invrednicit de Dumnezeu sa-si
cunoasca ziua mortii.
Pe 2 februarie 1952, el si-a rugat
camarazii sa-i procure o lumanare si o camasa alba, pe care sa i le
pregateasca pentru ziua de 18 februarie a aceluiasi an.
A mai
cerut ca o cruciulita (pe care se pare ca o avea de la logodnica sa)
sa-i fie pusa in gura, pe partea dreapta, spre a fi recunoscut la o
eventuala dezgropare.
La 18 februarie, intre orele 14.00 si
15.00, dupa momente de rugaciune incadescenta (cu fata transfigurata),
Valeriu a rostit ultimile cuvinte: "Doamne, da-mi robia care elibereaza
sufletul si ia-mi libertatea care-mi robeste sufletul".
La targa
unde a fost depus, spre a fi dus intr-o groapa comuna (a
tuberculosilor), au venit si s-au inchinat, pe rand, toti detinutii, iar
calaul Petre Orban a plecat din inchisoarea pentru intreaga zi, pentru
a-i lasa sa-si ia ramas bun de la Valeriu. Valeriu Gafencu a fost omul
jertfei totale.
Si-a sacrificat, pentru Hristos si neam:
tineretea, profesia, familia, libertatea si viata. Cu toate acestea
Biserica Ortodoxa Romana intarzie nejustificat canonizarea lui Valeriu
Gafencu. Oamenii il cinstesc insa ca atare, icoana mucenicului putuand
fi gasita in tot mai multe case.
I-a salvat viata pastorului Wurmbrand cu pretul propriei vietiUnul
dintre bolnavii ce-l iubeau mult si-l admirau pe Valeriu, Victor
Leonida Stratan, obtinuse printr-o interventie speciala de la familie,
un pachet cu streptomicina.
Deoarece starea lui era ceva mai
buna, a venit cu medicamentele si i le-a pus in brate lui Valeriu,
fericit ca ii poate salva viata.
Valeriu le-a primit si a doua zi
l-a instiintat pe Stratan ca a hotarat sa le cedeze pastorului
Wurmbrand, spunand ca acesta se afla, de asemenea, intr-o stare grava si
salvarea lui ar insemna mult pentru dezvoltarea crestinatatii, deoarece
este o personalitate recunoscuta, cu relatii internationale si mare
putere de influenta.
Stratan s-a suparat si a declarat ca nu este
de acord. Atunci, cu blandete, Valeriu i-a spus ca din moment ce i-a
daruit medicamentele, acum ele ii apartin si are libertatea sa le
foloseasca potrivit indemnului constiintei lui.
Intr-adevar,
medicamentele au fost folosite de pastorul Wurmbrand, a carui viata a
fost astfel salvata. Nu dupa mult timp, pastorul avea sa faca un gest
similar, cedand injectiile primite de el chiar unui legionar. De aici si
confuzia intretinuta in media ca pastorul i-ar fi salvat viata lui
Gafencu si nu invers.
Impresionat de trairea crestina a lui
Gafencu, pastorul Wurmbrand a declarat ca vrea sa intre in Rai pe
aceeasi poarta pe care intra si Valeriu si si-a luat angajamentul ca
daca va mai fi vreodata liber sa vorbeasca lumii intregi despre trairea
de exceptie a lui Valeriu si a camarazilor sai. Numai ca Wurmbrand a
uitat repede cele promise.
Interviu cu dr. Aristide Lefa, studentul medicinist care l-a ingrijit pe Gafencu pana in ultima clipa*Rep: Spuneti-ne va rugam o intamplare mai deosibita cu pacientul valeriu Gafencu!
dr. Aristide Lefa:
Sunt foarte multe de zis, insa am sa ma opresc asupra uneia singure.
Valeriu urma sa suporte o interventie chirurgicala la spitatul din
localitate, fiindca noi nu aveam cele necesare pentru a-l opera in
penitenciar. Operatia a fost foarte mult intarziata de autoritatile
comuniste.
Cand l-au pus pe masa de operatie nu i-au facut cum
trebuie anestezicul sau acesta era expirat pentru ca trupul lui Gafencu
nu amortise. Si l-au operat mai bine de jumatate de ora pe viu iar el nu
a spus un cuvant. Si-au dat seama la final ce facusera, au ramas
impresionati, dar viata unui detinut nu valora nimic pe atunci.
Au fost minuni la moartea saRep: Cum a murit Valeriu Gafencu?
dr. Aristide Lefa:
A fost un miracol ca a supravietuit atat. Pe final abia mai putea
respira, inima ii batea cu putere... I-am dat apa cu zahar caci n-aveam
niciun tratament la dispozitie. Dupa ce a luat doua guri s-a ridicat si
m-a mustrat usor: "Lui i-au dat pe cruce fiere iar voi imi dati mie
miere?"....
Imediat ce i-a fost scos trupul afara si pus pe
pamant, desi fusese o zi calduroasa, cu soare, pana atunci, in cateva
minute s-a pornit o ninsoarea teribila care a acoperit tot noroiul din
jurul corpului lui Valeriu.
Cateva marturii despre sfintenia lui Valeriu GafencuPreot Gheorghe Calciu Dumitreasa: " Nu avem alt sfant mai mare decat Valeriu Gafencu"
IPS Bartolomeu Anania: "Stalp al rezistentei spirituale romanesti"
Intre
cei mai cunoscuti martori-martiri, care au suferit, traind pe cele mai
inalte culmi ale spiritualitatii crestine, stalp al rezistentei
spirituale romanesti din timpul opresiunii comuniste, consideram a fi
fost atunci studentul VALERIU GAFENCU.
Marin Naidim, Constanta: "Era fire de poet"
Citise
mult in viata lui, dar acum (cat s-a mai putut citi in Aiud, pana in
1948), nu mai citea decat o singura carte, Biblia, si ce era in legatura
cu ea: Filocalia, Patericul, Urmarea lui Hristos. Si se ruga.
In
colonie, mergea intre ruinele unei vechi biserici parasite, ce se afla
pe un deal, intr-o lucerna a coloniei, n-avea acoperis, era expusa
ploilor si intemperiilor si el se ruga acolo.
Cand venea cineva
pe la el de-acasa, aborda cu ei totdeauna probleme de credinta, cautand
sa convinga pe fiecare de importanta mantuirii.
Spunea catre mine
ca chiar daca nu reusim noi sa schimbam lumea, dar macar sa trezim
interesul, sa o facem sa nu se mai simta bine cand savarseste raul, sa
cream probleme, sa-si puna intrebari, sa-si schimbe pasii.
Facea
mult caz de "constiinta pacatului", pentru ca erau multi care considerau
pacate numai curvia, hotia si crima si multi nu se recunosteau
pacatosi, fie ca nu le aveau pe acestea, fie ca le minimalizau,
neacordandu-le importanta cuvenita.
Dar pierdeau din vedere ca
mai sunt si altele si poate mai mari decat acestea, cum ar fi mandria.
"Celor mandri Dumnezeu le sta impotriva si celor smeriti le da har." Pe
omul care se grozaveste, Domnul il lasa singur si fara El o sa-si dea
seama ca nu poate face nimic si o sa strige la El.
Virgil Maxim, Ploiesti: "Dumnezeu revarsase asupra lui harul frumusetii"
Dumnezeu revarsase asupra lui harul frumusetii sub toate aspectele:
Fizic, parea un Arhanghel, purtand cand spada de foc a cuvantului dumnezeiesc, cand crinul curatiei plin de parfum tainic.
Aurelian Guta, Craiova: " Nu l-am auzit niciodata plangandu-se"
Starea
lui Valeriu se agrava. Din cauza lungului sir de luni petrecute in pat,
fara miscare, si din cauza slabiciunii si insuficientei circulatiei
sangelui, i-au aparut pe corp escare mari ce nu puteau fi vindecate cu
nici un chip, cuprinzandu-i o mare suprafata a spatelui, coapselor si
gambelor.
Alti bolnavi, in situatie asemanatoare, se vaitau,
blestemau si se revoltau, caci usturimile si durerile ranilor erau
ingrozitoare.
Pe Valeriu nu l-am auzit niciodata plangandu-se,
desi pe chipul sau se putea citi suferinta accentuata, iar in ochi ii
apareau lacrimi de durere, cand era pansat, cu migala si dragoste
frateasca de detinutii doctoranzi in medicina Ion Ghitulescu, Nae
Floricel si Aristide Lefa, timp de ore in sir.
Din fasii de
camasi rupte, confectionam bandaje pentru acoperirea escarelor, dar din
lipsa substantelor medicamentoase necesare, fasiile se lipeau de rani si
produceau dureri cumplite cand erau desfacute. Din gura lui Valeriu nu
se auzea nici un vaiet, dar dupa un timp, broboane de sudoare ii
acopereau fruntea boltita.
Medicii observau; era semnul ca rabdarea atinsese limita. Atunci se opreau si-l lasau putin sa-si revina.
IMNUL INVIERIIVersuri-Valeriu Gafencu
Muzica-Mihai Lungeanu
Va cheama Domnul slavei la lumina, Sa creasca-n inimile noastre-nfrante,
Va cheama mucenicii-n vesnicii, Un om nascut din nou, armonios,
Fortificati Biserica crestina, Pe chipurile voastre sa se-mplante,
Cu pietre vii zidite-n temelii. Pecetea Domnului Iisus Hristos.
Veniti, crestini, luati lumina, Un clopot tainic miezul noptii bate
Cu sufletul senin, purificat! Si Iisus coboara pe pamant,
Veniti, flamanzi, gustati din cina, Din piepturile voastre-nsangerate
E nunta fiului de Imparat. Rasuna Imnul Invierii Sfant. (
Sursa)