Am crescut cu povestirile Bibliei

Am crescut cu povestirile Bibliei, care-mi erau citite cu voce tare. Multe ilustraţii mi-au rămas imprimate puternic în memorie – şi acum îl mai vad pe Daniel în groapa cu lei, şi pe Isus lăsând copiii să vină la El. Îmi plăceau povestirile despre Moise copil, despre David şi Iosif. Isus era pentru mine o realitate incontestabilă şi de aceea de-abia puteam asculta vorbindu-se despre crucificare fără să-mi acopăr faţa şi să-mi ascund lacrimile. Mergeam la biserică în fiecare duminică – nu-mi plăcea dar nici nu-mi displăcea în mod special; foarte curând însă am descoperit bucuria de a fi singură în biserica goală. Era uşor de făcut asta, căci casa noastră era construită în apropierea unei încântătoare capele vechi. Îmi dau seama acum că încă de mică îmi croiam pe neştiute calea spre meditaţie şi contemplaţie, deşi pe atunci aceste cuvinte n-ar fi însemnat nimic pentru mine. Cred că nimeni n-a încercat să-mi vorbească despre ce înseamnă religia ori sa-mi explice credinţa sau necesitatea ei. Religia era, asemeni existenţei părinţilor, un fapt – nu o speculaţie. Înclinaţiile mele religioase au trecut prin multe fluctuaţii, căci am fost atrasă când de o formă, când de alta; dar credinţa profundă în existenţa unui Tată ceresc ce ni s-a arătat prin Fiul Său nu m-a părăsit niciodată. Am fost înzestrată cu nepreţuitul dar de a nu mă îndoi niciodată.

Din memoriile Principesei Ileana a  României (Sursa)

Schimbare Pozitiva

In aceasta gradina vei gasi acele resurse de care ai nevoie. Vei gasi aici articole scrise de echipa asociatiei Schimbare Pozitiva, carti si filme pe care ti le recomandam cu drag! In rubrica Read & Learn gasiti site-urile autorilor straini care sunt lectura obligatorie. Va recomandam sa cautati tot ceea ce gasiti despre ei: carti, [...]

In aceasta gradina vei gasi acele resurse de care ai nevoie. Vei gasi aici articole scrise de echipa asociatiei Schimbare Pozitiva, carti si filme pe care ti le recomandam cu drag! In rubrica Read & Learn gasiti site-urile autorilor straini care sunt lectura obligatorie. Va recomandam sa cautati tot ceea ce gasiti despre ei: carti, filme, articole, audiobook-uri.
In rubrica Ia notite de la… va recomandam acesti autori, cu siguranta vor fi un suport in dezvoltarea voastra personala.
La rubrica Inspiratie veti putea lua o gura de aer proaspat, idei noi de la oameni frumosi.
Sursa: http://schimbarepozitiva.ro/

Înnoirea minţii – eveniment sau proces

Discuţiile despre modul în care noi ca şi credincioşi abandonăm vechiul mod de viaţă sunt inevitabile în cercurile mele de discuţii. De fapt oricine este cercetat de Duhul lui Dumnezeu îşi pune astfel de întrebări şi caută răspunsuri, e cât se poate de normal. E adevărat că de prea multe ori punem poveri inutile pe spatele celor care vor să se apropie de Dumnezeu devenind un fel de paznici la poarta raiului. Era o vreme care nu cred că a apus, când oamenilor li se cerea dacă vor să vină la Dumnezeu renunţarea la toate viciile şi dacă nu renunţau la tutun sau alcool, dacă nu purtau batic şi fuste până în pământ nu erau primiţi. Întrebări despre ce cred şi de ce cred se puneau doar generalist. Exista într-un  fel pretenţia ca oamenii să se schimbe brusc în tot comportamentul lor la convertire.

Da, la întâlnirea cu Dumnezeu oamenii iau decizia de a îl urma şi de a se sfinţi progresiv dar schimbarea rareori are loc peste noapte. Va fi aproape imposibil pentru un fumător să renunţe la ţigară de a doua zi, deşi au fost cazuri, cele mai multe arată că un comportament care s-a dezvoltat printr-un proces de obişnuire, învăţare va trebui să suporte un proces de dezvăţare. Declanşatorul acestui proces dar şi energia necesară vin din dorinţa omului ca să se asemene cu Hristos. E un proces care ia timp.

De altfel noi avem multe de scos din viaţa noastră. Chiar dacă aparent, pentru a primi botezul, am renunţat la unele din ele în realitate mai avem o tonă care nu sunt ştiute de alţii iar unele care nici de noi nu sunt ştiute şi pe care le cărăm multă vreme. O minte nu se înnoieşte “de azi pe mâine”, ar fi un dezastru să se reseteze aşa, mintea noastră funcţionează după legile puse de Dumnezeu la creaţie aşa că e vorba de nişte procese care trebuie să aibă loc. Dacă aceste procese nu au loc înnoirea este aparentă. Aşa se face că unii fumează încă multă vreme pe ascuns sau consumă alcool în ascuns. Generatorul acelui comportament nu a fost înlăturat pentru că a existat o focalizare pe efecte şi nu pe cauze.

Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.Romani 12:2 

Versetul citat spune să vă transformaţi prin înnoirea minţii asta înseamnă că pe măsură ce mintea se înnoieşte comportamentele problematice dispar. E vorba de timp şi de muncă. Sincer aş vrea şi eu ca Dumnezeu să folosească o baghetă magică cu are să mă atingă la convertire şi toate păcatele care sunt fixate în mintea mea să dispară, aş vrea dar nu este aşa. Schimbarea aceasta înseamnă muncă, voinţă, efort. Există oameni care sunt tare dezamăgiţi că Dumnezeu nu le-a înnoit mintea şi că ei încă au lupte pentru că li s-a predicat că Dumnezeu îi scapă de alcool, tutun, patimi de îndată ce spun DA. În realitate atunci abia începe tratamentul dare e uneori foarte dur şi dureros. Trebuie neapărat să găsim timp să medităm la viaţa noastră, la comportamente, la atitudini, trebuie să le găsim logica şi explicaţia, trebuie să le găsim sursa şi să acţionăm. Există multe lucruri pe care majoritatea creştinilor le ignoră şi în consecinţă nu pot trăi o viaţă deplină.

Creştinii încearcă să ignore trecutul. Vor să se dezică de el total şi fac des referire la “Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiintă”. Nu poţi ignora trecutul, daca faci asta pierzi lecţii importante de viaţă şi rişti să repeţi greşelile. Tu şi eu suntem azi ceea ce suntem pentru că avem un trecut, toate evenimentele din viaţa noastră de până acum ne-au format. Nu avem cum să ne dezicem de el ci mai degrabă să îl acceptăm.

Creştinii încearcă să uite trecutul. Vestea tristă pe care o dau e că doar dacă te îmbolnăveşti la cap poţi uita trecutul. Nu cred că îţi doreşti asta. Păcatele, greşelile dar şi bucuriile, faptele bune se scriu în mintea noastră pentru totdeauna. Dacă te condamnă trecutul înţelege-l, rezolvă problemele dacă e cazul şi învaţă să te ierţi nu să uiţi.

Creştinii încearcă să trăiască în trecut. Probabil auziţi des pe unii care se roagă de mii de ori pentru iertarea trecutului lor sau creştini care la fiecare întâlnire pomenesc doar de faptele trecutului.

Creştinii nu vor să se confrunte cu trecutul. Fie că e dureros, fie că e ruşinos, fie că e dramatic le este greu să stea “faţă în faţă” cu trecutul să îşi înţeleagă parcursul vieţii. să îşi facă ordine. Asta îi condamnă la repetarea trecutului şi la un proces îngreunat de înnoire a minţii.

Confruntarea cu trecutul este neapărat necesară vindecării. Domnul Isus îi scoate trecutul pe tavă femeii samaritence, era nevoie şi nouă ni-l scoate la suprafaţă tocmai ca să îl abordăm şi să îl rezolvăm să facem din el prin puterea Lui din rană cicatrice. Aşadar dacă încă mai există aspecte nerezolvate în viaţa ta nu descuraja, e numai normal. Păcatul se va lupta mereu în noi şi uneori va câştiga. Asigură-te doar că dorinţa  de a te schimba e prezenţă şi asigură-te că nu ignori cercetarea Duhului. Vindecarea vine de la Domnul dacă suntem dispuşi să ne ducem mintea la înnoit de fiecare dată când găsim vechituri pe acolo.

Succes la renovare! (Sursa)

Sa fii lumina

Sa fii lumina intre oameni, acesta mi s-a spus ca este cel mai greu lucru. Am crezut mereu ca lumina este in echilibru cu intunericul ca si binele cu raul … dar de curand am realizat ca aceasta ecuatie este valabila (poate) pentru exterior si nu pentru interior. 

In noi putem aprinde lumina si sa alungam intunericul. Hranim sentimentele acordandu-le atentia si interes. Daca ne preocupa emotile negative, ele ne vor acapara, vor creste in interiorul nostru si vor umbri ceea ce este bun.
Sa gandim de bine si sa hranim radacina copacului binelui din noi care se va inalta si raul se va usca lipsit de interesul nostru. Sa-i laudam pe cei din jur sa avem incredere in ei, sa gandim numai bine despre ei si vom culege roadele recunostintei lor. 

Nimeni nu este bun in intregime, dar acordand incredere binelui din el il vom ajuta sa creada si el in acel bine si asa va deveni. Din contra, atunci cand criticam si acordam atentie trasaturilor negative din celalalt, acestea vor prinde putere si se vor intoarce inspre noi. Sa laudam in oameni ceea ce vrem sa primim de la ei.

Sa nu smintim prin faptele noastre, raul nu trebuie popularizat, nu are nevoie de reclama.“Când vedem ceva rău să-l acoperim, nu să-l publicăm. Nu este corect să se facă publice căderile mo­rale. Să presupunem că pe drum există o necurăţie. Dacă va trece pe acolo un om cuminte, va lua o piatră şi o va acoperi, ca să nu pricinuiască dezgust. Unul nesocotit însă, în loc s-o acopere, poate începe să răscolească şi să împrăştie mai mult mirosul urât. Tot astfel este şi atunci când, fără discernământ, dăm pu­blicităţii păcatele celorlalţi şi pricinuim un mare rău.” Sursa

Între libertate şi dependenţă

Libertatea este idealul de secole al omenirii, al fiecărui popor în parte, ţelul urmărit, conştient sau nu, de fiecare persoană. Ne place să ne ştim liberi ca popor, ca familie, ca individ şi de fiecare dată când libertatea noastră este ştirbită de ceva, orice, ne simţim ofensaţi. Luptăm pentru a o recupera. Popoarele fac demersuri diplomatice sau pun mâna pe armă, indivizii fac totul pentru a recăpăta ceea ce a devenit, în scurgerea veacurilor, bunul cel mai de preţ al omenirii: starea de a fi liber. Liber să faci ce vrei, să gândeşti cum vrei, să votezi sau nu. Liber! Şi cu toate astea libertatea înseamnă, pentru multe naţiuni, pentru multe persoane, o formă fină, perfidă, ascunsă de dependenţă.
Dependenţa? Omul dependent este unul legat în lanţuri, slujitor la galerele stăpânilor săi. Este omul ale cărui idei, sentimente, opinii nu au contat de-a lungul istoriei. Omul dependent este un luptător pentru că numai acela care cunoaşte gustul amar al sclaviei va lupta să bea din paharul libertăţii. Dependenţa? Se strecoară zi de zi în vieţile fiecăruia dintre noi. Uneori ne este dragă, alteori grea, de fiecare dată prezentă, sub formele ei ascunse.


Viaţa unui om se va zbate întotdeauna între aceste două noţiuni: libertate şi dependenţă. Vom trăi fiecare minut al pribegiei noastre cu impresia că o avem pe una sau că suntem sufocaţi de cealaltă. Altă cale nu există. Este interesant însă modul de abordare al Scripturii în ceea ce priveşte libertatea şi dependenţa. Pasajele biblice trec adeseori de aceste noţiuni şi pun întrebări mult mai legitime: cine coordonează totul? Cine dăruieşte libertatea? Cine impune dependenţa? Biblia învaţă că omenirea nu este autodeterminată ci că ea se află la bunul plac al cel puţin două puteri: Dumnezeu (Cel Atotputernic) şi Satan (uzurbatorul, falsificatorul puterii). Pentru ca libertatea pe care o avem să nu fie iluzorie, pentru a putea pricepe dependenţa trebuie obligatoriu să decidem care dintre cele două Puteri se află în spatele fiecăreia.

Ne naştem robi. Robi ai naturii păcătoase şi marii înşelaţi ai unei libertăţi false. Trăim cu impresia că suntem stăpâni, că avem puterea să facem ce vrem cu viaţa, timpul şi resursele noastre. Şi le investim aşa cum găsim noi cu cale. Ne trezim târziu, cu sufletul gol şi gâtul sfărâmat de jugul robiei, prinşi într-un război ce nu trebuia să fie al nostru. Atunci, prin har, auzim vocea: “El m-a trimis să vestec robilor slobozenia şi prinşilor de război izbăvirea!” Descoperim pe Trimisul pentru libertatea noastră şi aflăm cu stupoare că ea nu este gratuită ci a avut un preţ, unul mare, de sânge. Aflăm în sfârşit adevărata libertate, cea pe care ne-o dă Fiul lui Dumnezeu în dar, după ce a câştigat-o prin jertfă.

După experienţa convertirii ne găsim în acelaşi loc: între libertate şi dependenţă. S-au inversat numai forţele care stau în spatele lor, am ajuns să cunoaştem Adevărul. Şi acesta ne face liberi pentru că robul chemat în Domnul este un slobozit al Domnului. Tot aşa, cel slobod, care a fost chemat, este un rob al lui Hristos. Scris de Ganditorul (http://ganditorul.wordpress.com)

Dependenti de Adevar

Filmul "Dependenti de Adevar"  al celor de la Sherwood Pictures poate fi vizionat online cu subtitrare aici

Biblii – 6 modele inedite

Zilele trec şi adesea rămânem în urmă cu ceea ce ne este mai drag: blogul. Ne apropiem însă cu paşi vertiginoşi de lansarea, cu surle şi trâmbiţe, a librăriei online la care lucrăm de multă vreme şi de aceea timpul nostru este aşa de limitat acum.

Vineri în stocul librăriei noastre au intrat câteva feluri de Biblii care pe noi ne-au impresionat cu adevărat. De aceea, nu vrem să păstrăm bucuria prijeluită de ele numai pentru noi şi alegem să le împărtăşim cu voi prin intermediul blogului (preţurile lor sunt unele promoţionale). Sursa

Blog.gramma.ro se doreşte a fi un loc de retragere din lumea agitată, un loc în care prindem secundele prizoniere şi le încărcăm cu emoţii, vise măreţe şi  bucurii descoperite; un loc în care discuţiile sunt aromate şi adesea spumoase, gata să irupă în realitate drept mari idei şi frumoase vieţi. Astfel, vă invităm să descoperim împreună artişti valoroşi, poeţi fără pereche şi scriitori cu pene ascuţite, cineaşti de valoare şi pictori înzestraţi, oameni care înainte de a scrijeli cu fiinţa efemerul ştiu să se închine înaintea Marelui Maestru, să plece genunchiul şi să-şi lase fiinţa străpunsă de unda Creatorului.