În nesăbuinţa noastră ne construim viaţa în jurul zeilor făcuţi de mâini omeneşti. Uităm că singurul care merită toată atenţia şi timpul nostru este singurul Dumnezeu care merită lăudat şi glorificat pentru că tot ce avem este prin îndurarea Lui. Nici unul din planurile noastre zilnice nu ar reuşi dacă Dumnezeu nu s-ar implica personal, ocupându-se de toate; şi suntem conştienţi de asta, şi totuşi ni se pare o obişnuinţă şi uităm să Îi mulţumim. Suntem conduşi de îngrijorări, de depresii şi dezamăgiri şi uităm să mai zâmbim, să spunem o vorbă bună, să dăm o mână de ajutor. Oamenii au nevoie de noi. Suntem prea ocupaţi cu alte activităţi.
Viaţa trece şi noi pe lângă ea. Să ne facem timp, pentru ei, pentru El… (Sursa)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu