A fost odata un
student, care se lupta cu multe probleme in viata sa. Îsi petrecea mult
din timpul sau nervos si frustrat. Cand n-a mai rezistat s-a dus la o
capela veche, putin frecventata din apropierea scolii. S-a plimbat in
sus si in jos pe culoarul dintre banci, lovind spatarele scaunelor,
strigand, plangand, certandu-se cu Dumnezeu: “Doamne, Tu ai
creat lumea… ce te-ai putut gandi cand ai facut-o? Uita-te la problemele
oamenilor. Uita-te la durere, la suferinta, la foamete. Uita-te cata
neglijenta, cata risipa, abuzuri. Peste tot se vad doar necazuri, oameni
ce sufera, oameni singuri!”
In final, epuizat, s-a asezat in
primul rand si a privit fara speranta spre cruce. Suprafata sa
stralucitoare reflecta lumina ce intra prin geamurile murdare: “Totul
este asa de incurcat! Lumea asta nu este altceva decat o mare mizerie!
Chiar si eu as fi putut sa fac o lume mai buna!”. Atunci tanarul
a auzit o voce soptita. Si-a concentrat atentia, a cascat ochii si a
ramas perplex: “Asta este exact ceea ce vreau sa faci!”
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu