Sanatate prin echilibru

Un domeniu capabil sa ne uimeasca cu adevarat este universul corpului uman. Specialiştii afirma ca numarul atomilor din organismul nostru este de 10 la puterea 28 – adica avem cu miloane de atomi mai mult decat numarul stelelor din spatiu (10 la puterea 20). 90% din ei sunt inlocuiti anual, iar la fiecare 5 ani ajung sa fie inlocuiti 100%. Mereu ne consumam şi mereu ne refacem. Organismul este format din miliarde şi miliarde de unitati de lucru, care mereu sunt in mişcare, metabolizand, combinand, interactionad, purificand, cladind şi degradandu-se, insa totul trebuie sa functioneze in echilibru. Cand acesta de deregleaza, ne imbolnavim şi simtim durere. Compensare – echilibru, decompensare – boala.

Viata echilibrata astazi devine tot mai imposibila: prea multe activitati, decizii, aşteptari, presiuni, schimbari. Vrei sa fii un sot fidel, un parinte responsabil, un creştin bun, un muncitor cu succes, un cetatean activ. Viata are insa multe contradictii (tugs):
Lucru……………………………………………..timp liber
Actiune……………………………………………meditatie
Conducere……………………….………..urmare/ascultare
Vorbire ……………………………………….     Ascultare
Lucru cu mana………………………………..lucru cu capul

Cum arata lista ta de prioritati?
Pentru cei dedicati ultraexcelentei, scopul major patroneaza mii si mii de scopuri subordonate. Constelatia prioritatilor unei persoane poate arata cam asa:
Dumnezeu
sotul/sotia
copiii
eu insumi
serviciul
biserica
prieteni
sanatate
siguranta
raspunderile cetatenesti
O lista de prioritati care este secventiala, este plina de contradictii. Echilibrul nu se realizeaza asezand prioritatile una in capul celeilalte. Ideal: Dumnezeu este in centru, apoi toate celelalte sunt aranjate cu referinta la acest punct. Noi nu iubim pe Dumnezeu, apoi sotia, apoi copiii, apoi pe noi insine si apoi biserica. Noi iubim pe Dumnezeu, sotia, copiii, pe noi insine si biserica in acelasi timp. In mod similar, noi nu iubim pe Dumnezeu 100%, sotia 95%, copiii 90%, pe noi insine 85% si biserica 80%. Standardul lui Dumnezeu ne cere sa-i iubim permanent, pe toti.

Iubirea nu este o entitate matematica. Cand este impartita, iubirea se multiplica. Oridecate ori incercam sa o ridicam la putere (to factor it), ea ramane un intreg intact. Daca avem un singur copil, ii vom oferi toata iubirea noastra, iubindu-l 100%. Daca ai al doilea copil nu inseamna ca vei iubi pe fiecare 50%. Chiar daca sunt 10, iubim pe fiecare 100%. Dumnezeu a suspendat legile matematicii, ca sa ne ofere posibilitate iubirii sa se extinda infinit. Astfel, El ne elibereaza de nevoia de a prioritiza secvential iubirea noastra.

A gandi despre prioritati secventiale in termenii iubirii, este un nonsens. Iubim deplin pe fiecare si facem bine in toate domeniile vietii. Prioritatile au totusi rost, in termenii timpului, contextul activitatilor noastre. Timpul nu poate fi intins sau imprumutat. Planificarea timpului cere echilibru si prioritizare. Cand punem alaturi timpul si dorintele/resposabilitatile/dorintele noastre trebuie sa decidem prioritatile. Nu putem acorda tot timpul unei singure directii. Dumnezeu ne-a creat ca fiinte complexe, cu multiple nevoi – sanatate, relatii, etc. Timpul acordat fiecarei prioritati trebuie sa fie echilibrat, pentru ca atunci cand acordam prea mult unui domeniu, neglijand altele, nu traim idealul divin al unei vieti echilibrate.

O viata echilibrata are de-a face mai intai cu alocarea timpului. Cum?
echilibru prin a aspune NU - ca in fata unei mese lungi care te invita sa iei din toate si farfuria se umple; bufetul vietii ne umple farfuria mai repede decat gandim – accept toate invitatiile, ca sa fiu sociabil; ca sa gust deplin viata, gust din toate experientele; ca sa fim parinti buni incercam sa oferim copiilor nostri mai multe posibilitati decat avem; ca sa fim sensibili, incercam sa ajutam orice persoana intalnim; ca sa castigam mai mult, cautam cat mai multe servicii... Viata ne aglomereaza cu tot felul de decizii si obligatii – trebuie sa spunem NU, chiar la unele lucruri bune, pentru a ne asigura echilibrul.
Sa devenim stapani pe programul nostru, eliminand tirania urgentelor. Viata trebuie reorientata spre directia oferita de Dumnezeu, si nu spre cea impusa de societate. Sa asezam pe Dumnezeu in centru tuturor activitatilor si apoi sa prioritizam. Relatiile realimentate ne apara de asaltul cerintelor diverse.  Evita cursa rezolvarii dezechlibrului prin mai mult dezechilibru. Capcana chinezeasca – mai tare incerci sa scapi, mai tare te fixezi in cursa. Noi cautam sa iesim din dezechilibru, oferind mai mult timp si energie domeniului in care simtim xca suntem deficitari. Insa, butoiul plin e plin si nu puten adauga o piucatura pana nu scoatem o picatura. Simplu, dar atat de ignorat!
Trebuie sa acceptam lipsa de ajutor din partea altora. Nu impune asteptari fortate asupra prietenilor tai. Ofera-le spatiul de manevra in cadrul complicat al vietii lor. Fii bland/bun, caci fiecare persoana pe care o intalnesti duce o batalie grea!
„Am inlocuit selectivitatea naturala a insulei cu o selectivitate cionstienta, bazata pe un alt simt al valorilor – un simt al valorilor despre care am devenit mai constienta aici. Preceptele insulei, le-as numi – daca as putea sa le definesc – ca pe niste repere catre un alt mod de a trai: simplitatea vietii, atat cat este posibila, pentru a retine adevarata contienta a vietii. Echilibrul vietii fizice, intelectuale si spirituale. Lucru fara presiuni. Spatiu pentru semnificatie si frumusete. Timp pentru singuratate si partasie. Apropiere de natura pentru a intari intelegerea si credinta in intermitenta vietii – vietii spiritului, vietii creative, si vietii relatiilor umane. (Anne Morrow Lindbergh, Gift from the Sea (New York: Pantheon, 1995), page 120.) [sotia faimosului pilot Charles Lindbergh, fiica diplomatului Dwight Morrow, celebra ca autor si aviator. Gift from the Sea este cartea cea mai faimoasa, scrisa pe o insula de pe coasta New England.]

Echilibru inseamna sa acceptam ca avem limite si sa ne simtim bine. Dumnezeu asteapta sa facem totul bine, insa pentru ca suntem limitati, ne ofera nevoia de echilibru. Dumnezeu ne intelege: ce facem, facem bine, insa noi nu facem totul si nimic nu e posibil fara El. (Sursa)