Usa spre Cer

• Păstorul cel bun
• 1 Adevărat, adevărat vă spun că cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ şi un tâlhar.
• 2 Dar cine intră pe uşă este păstorul oilor.
• 3 Portarul îi deschide şi oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate din staul.
• 4 După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul.
• 5 Nu merg deloc după un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.”
• 6 Isus le-a spus această pildă, dar ei n-au înţeles despre ce le vorbea.
• Isus, Uşa oilor
• 7 Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Uşa oilor.
• 8 Toţi cei ce au venit înainte de Mine sunt hoţi şi tâlhari, dar oile n-au ascultat de ei.
• 9 Eu* sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune.

O usa deschisa este o invitatie la explorare, un indiciu ca se doreste comunicarea, relatia, descoperirea. Usa deschisa poate fi inteleasa ca o oportunitate, ca o trecere spre o noua experienta.

Stam in fata unui nou an, stam in fata unei usi deschise de Isus. In Evanghelia dupa Ioan Isus a spus ca El este Usa. "Cine va intra prin Mine, va fi mantuit; va intra si va iesi, si va gasi pasune." (Ioan 10:9). Simbolurile au putere, dar au si limitari. Nu te impiedica de ele. Foloseste-le corect si vei fi incurajat.

Paseste in 2018 prin usa deschisa de Isus. Este o usa spre cer. Pune-ti ca tinta cerul. Priveste dincolo de cele ce te inconjoara, in sus, spre El. Vei fi luminat, vei fi hranit, vei fi mantuit. Tu ce tinte iti pui pentru acest nou an? Ce vrei sa se intample cu tine? Ce astepti de la tine? Ce astepti de la Dumnezeu sa faca pentru tine? Ce crezi ca asteapta El de la tine? (Sursa)

Trebuie sa ne golim de prea plinul Eu, ca sa mai intre in noi un pic de Dumnezeu

Sfantul inchisorilor - Valeriu Gafencu

Valeriu Gafencu s-a nascut la 24 ianuarie 1921 in localitatea Singerei, judetul Balti, in Basarabia. Tatal sau, Vasile Gafencu, a fost deputat in Sfatul Tarii, adunarea reprezentativa care a votat in 1918 Unirea cu Romania. Dupa ocuparea Basarabiei de catre bolsevici, in iunie 1940, a fost deportat in Siberia si a murit la scurt timp dupa aceea.

Lui Valeriu ii revine asadar si sarcina de a se ingriji de restul familiei, mama si cele trei surori.

Valeriu urmeaza cursurile liceului Ion Creanga din Balti si in 1940 devine student al Facaultatii de Drept din Iasi.

Arestat de Antonescu

In toamna anului 1941, cand a fost arestat si condamnat la 25 de ani munca silnica, Valeriu Gafencu avea varsta de 20 de ani. Era student in anul al II-lea al Facultatii de Drept si Filosofie din Iasi.

Reputatul profesor de Drept Civil Constantin Angelescu l-a aparat la proces pe Gafencu, declarand: "Este unul dintre cei mai buni studenti pe care i-am avut de-a lungul intregii mele cariere diactice".

Pledoarie inutila, fiindca dictatura antonesciana nu a vazut cu ochi buni activitatea legionara a tanarului Gafencu, care avea o functie de conducere in Fratiile de Cruce.

Inchisoare si distrugere fizica sub comunisti

Tanarul Valeriu Gafencu a ajuns la Tg. Ocna in decembrie 1949, dupa ce a trecut prin puscariile de la inchisoarea Aiud (intemnitat de regimul dictatorial al lui Antonescu, intre 1941 - 1944) si de la Pitesti (inchisoare in care a avut loc cumplita reeducare comunista cunoscuta sub numele de "fenomenul Pitesti", proces catalogat de Soljenitin ca cea mai mare barbarie a sec. XX).

Din cauza torturilor si regimului bestial din temnitele comuniste, Valeriu Gafencu a ajuns la sanatoriul-inchisoare Tg. Ocna intr-o stare atat de grava incat supravietuirea sa timp de doi ani (pana la 18 febr. 1952) poate fi considerata drept o minune.

Pretul rezistentei sale morale si spirituale in fata ighemonului comunist de la Pitesti a fost unul care i-a rapit definitiv sanatatea. TBC-ul pulmonar, osos si ganglionar, reumatismul, lipsa hranei necesare i-au ruinat trupul.

Chipul sau era insa, straniu, scaldat intr-o lumina nepamanteana, asupra careia depun marturie multi din cei care au avut privilegiul de a-i fi in preajma in ultima parte a vietii sale. Sufletul si mintea sa nu se desparteau defel de rugaciune.

In ultimul an, hemoptizia (scuipa sange) il transformase intr-o "epava". La prima vedere, caci lumina sfinteniei trecea dincolo de bietul trup in suferinta si ii atingea pe ceilalti detinuti.

Cu aceasta figura de sfant - care nu poate fi explicata natural, intrucat se stie ca boala care il rodea aduce doar deprimare si schimonosire a chipului - a trecut la cele vesnice.


Si-a cunoscut ziua mortii

Cu numeroase plagi tuberculoase pe trup - care supurau permanent - Gafencu si-a asteptat moartea cu o seninatate care i-a inmuiat si pe gardienii-calai. Trupul sau se facuse cu adevarat lacas al Duhului Sfant. Pentru credinta sa, Valeriu a fost invrednicit de Dumnezeu sa-si cunoasca ziua mortii.

Pe 2 februarie 1952, el si-a rugat camarazii sa-i procure o lumanare si o camasa alba, pe care sa i le pregateasca pentru ziua de 18 februarie a aceluiasi an.

A mai cerut ca o cruciulita (pe care se pare ca o avea de la logodnica sa) sa-i fie pusa in gura, pe partea dreapta, spre a fi recunoscut la o eventuala dezgropare.

La 18 februarie, intre orele 14.00 si 15.00, dupa momente de rugaciune incadescenta (cu fata transfigurata), Valeriu a rostit ultimile cuvinte: "Doamne, da-mi robia care elibereaza sufletul si ia-mi libertatea care-mi robeste sufletul".

La targa unde a fost depus, spre a fi dus intr-o groapa comuna (a tuberculosilor), au venit si s-au inchinat, pe rand, toti detinutii, iar calaul Petre Orban a plecat din inchisoarea pentru intreaga zi, pentru a-i lasa sa-si ia ramas bun de la Valeriu. Valeriu Gafencu a fost omul jertfei totale.

Si-a sacrificat, pentru Hristos si neam: tineretea, profesia, familia, libertatea si viata. Cu toate acestea Biserica Ortodoxa Romana intarzie nejustificat canonizarea lui Valeriu Gafencu. Oamenii il cinstesc insa ca atare, icoana mucenicului putuand fi gasita in tot mai multe case.

I-a salvat viata pastorului Wurmbrand cu pretul propriei vieti

Unul dintre bolnavii ce-l iubeau mult si-l admirau pe Valeriu, Victor Leonida Stratan, obtinuse printr-o interventie speciala de la familie, un pachet cu streptomicina.

Deoarece starea lui era ceva mai buna, a venit cu medicamentele si i le-a pus in brate lui Valeriu, fericit ca ii poate salva viata.

Valeriu le-a primit si a doua zi l-a instiintat pe Stratan ca a hotarat sa le cedeze pastorului Wurmbrand, spunand ca acesta se afla, de asemenea, intr-o stare grava si salvarea lui ar insemna mult pentru dezvoltarea crestinatatii, deoarece este o personalitate recunoscuta, cu relatii internationale si mare putere de influenta.

Stratan s-a suparat si a declarat ca nu este de acord. Atunci, cu blandete, Valeriu i-a spus ca din moment ce i-a daruit medicamentele, acum ele ii apartin si are libertatea sa le foloseasca potrivit indemnului constiintei lui.

Intr-adevar, medicamentele au fost folosite de pastorul Wurmbrand, a carui viata a fost astfel salvata. Nu dupa mult timp, pastorul avea sa faca un gest similar, cedand injectiile primite de el chiar unui legionar. De aici si confuzia intretinuta in media ca pastorul i-ar fi salvat viata lui Gafencu si nu invers.

Impresionat de trairea crestina a lui Gafencu, pastorul Wurmbrand a declarat ca vrea sa intre in Rai pe aceeasi poarta pe care intra si Valeriu si si-a luat angajamentul ca daca va mai fi vreodata liber sa vorbeasca lumii intregi despre trairea de exceptie a lui Valeriu si a camarazilor sai. Numai ca Wurmbrand a uitat repede cele promise.

Interviu cu dr. Aristide Lefa, studentul medicinist care l-a ingrijit pe Gafencu pana in ultima clipa*

Rep: Spuneti-ne va rugam o intamplare mai deosibita cu pacientul valeriu Gafencu!
dr. Aristide Lefa: Sunt foarte multe de zis, insa am sa ma opresc asupra uneia singure. Valeriu urma sa suporte o interventie chirurgicala la spitatul din localitate, fiindca noi nu aveam cele necesare pentru a-l opera in penitenciar. Operatia a fost foarte mult intarziata de autoritatile comuniste.

Cand l-au pus pe masa de operatie nu i-au facut cum trebuie anestezicul sau acesta era expirat pentru ca trupul lui Gafencu nu amortise. Si l-au operat mai bine de jumatate de ora pe viu iar el nu a spus un cuvant. Si-au dat seama la final ce facusera, au ramas impresionati, dar viata unui detinut nu valora nimic pe atunci.

Au fost minuni la moartea sa

Rep: Cum a murit Valeriu Gafencu?
dr. Aristide Lefa: A fost un miracol ca a supravietuit atat. Pe final abia mai putea respira, inima ii batea cu putere... I-am dat apa cu zahar caci n-aveam niciun tratament la dispozitie. Dupa ce a luat doua guri s-a ridicat si m-a mustrat usor: "Lui i-au dat pe cruce fiere iar voi imi dati mie miere?"....

Imediat ce i-a fost scos trupul afara si pus pe pamant, desi fusese o zi calduroasa, cu soare, pana atunci, in cateva minute s-a pornit o ninsoarea teribila care a acoperit tot noroiul din jurul corpului lui Valeriu.

Cateva marturii despre sfintenia lui Valeriu Gafencu

Preot Gheorghe Calciu Dumitreasa: " Nu avem alt sfant mai mare decat Valeriu Gafencu"

IPS Bartolomeu Anania: "Stalp al rezistentei spirituale romanesti"
Intre cei mai cunoscuti martori-martiri, care au suferit, traind pe cele mai inalte culmi ale spiritualitatii crestine, stalp al rezistentei spirituale romanesti din timpul opresiunii comuniste, consideram a fi fost atunci studentul VALERIU GAFENCU.

Marin Naidim, Constanta: "Era fire de poet"
Citise mult in viata lui, dar acum (cat s-a mai putut citi in Aiud, pana in 1948), nu mai citea decat o singura carte, Biblia, si ce era in legatura cu ea: Filocalia, Patericul, Urmarea lui Hristos. Si se ruga.

In colonie, mergea intre ruinele unei vechi biserici parasite, ce se afla pe un deal, intr-o lucerna a coloniei, n-avea acoperis, era expusa ploilor si intemperiilor si el se ruga acolo.

Cand venea cineva pe la el de-acasa, aborda cu ei totdeauna probleme de credinta, cautand sa convinga pe fiecare de importanta mantuirii.

Spunea catre mine ca chiar daca nu reusim noi sa schimbam lumea, dar macar sa trezim interesul, sa o facem sa nu se mai simta bine cand savarseste raul, sa cream probleme, sa-si puna intrebari, sa-si schimbe pasii.

Facea mult caz de "constiinta pacatului", pentru ca erau multi care considerau pacate numai curvia, hotia si crima si multi nu se recunosteau pacatosi, fie ca nu le aveau pe acestea, fie ca le minimalizau, neacordandu-le importanta cuvenita.

Dar pierdeau din vedere ca mai sunt si altele si poate mai mari decat acestea, cum ar fi mandria. "Celor mandri Dumnezeu le sta impotriva si celor smeriti le da har." Pe omul care se grozaveste, Domnul il lasa singur si fara El o sa-si dea seama ca nu poate face nimic si o sa strige la El.
Virgil Maxim, Ploiesti: "Dumnezeu revarsase asupra lui harul frumusetii"
Dumnezeu revarsase asupra lui harul frumusetii sub toate aspectele:
Fizic, parea un Arhanghel, purtand cand spada de foc a cuvantului dumnezeiesc, cand crinul curatiei plin de parfum tainic.

Aurelian Guta, Craiova: " Nu l-am auzit niciodata plangandu-se"
Starea lui Valeriu se agrava. Din cauza lungului sir de luni petrecute in pat, fara miscare, si din cauza slabiciunii si insuficientei circulatiei sangelui, i-au aparut pe corp escare mari ce nu puteau fi vindecate cu nici un chip, cuprinzandu-i o mare suprafata a spatelui, coapselor si gambelor.

Alti bolnavi, in situatie asemanatoare, se vaitau, blestemau si se revoltau, caci usturimile si durerile ranilor erau ingrozitoare.

Pe Valeriu nu l-am auzit niciodata plangandu-se, desi pe chipul sau se putea citi suferinta accentuata, iar in ochi ii apareau lacrimi de durere, cand era pansat, cu migala si dragoste frateasca de detinutii doctoranzi in medicina Ion Ghitulescu, Nae Floricel si Aristide Lefa, timp de ore in sir.

Din fasii de camasi rupte, confectionam bandaje pentru acoperirea escarelor, dar din lipsa substantelor medicamentoase necesare, fasiile se lipeau de rani si produceau dureri cumplite cand erau desfacute. Din gura lui Valeriu nu se auzea nici un vaiet, dar dupa un timp, broboane de sudoare ii acopereau fruntea boltita.

Medicii observau; era semnul ca rabdarea atinsese limita. Atunci se opreau si-l lasau putin sa-si revina.

IMNUL INVIERII

Versuri-Valeriu Gafencu
Muzica-Mihai Lungeanu

Va cheama Domnul slavei la lumina, Sa creasca-n inimile noastre-nfrante,
Va cheama mucenicii-n vesnicii, Un om nascut din nou, armonios,
Fortificati Biserica crestina, Pe chipurile voastre sa se-mplante,
Cu pietre vii zidite-n temelii. Pecetea Domnului Iisus Hristos.

Veniti, crestini, luati lumina, Un clopot tainic miezul noptii bate
Cu sufletul senin, purificat! Si Iisus coboara pe pamant,
Veniti, flamanzi, gustati din cina, Din piepturile voastre-nsangerate
E nunta fiului de Imparat. Rasuna Imnul Invierii Sfant. (Sursa)

Despre rugaciune

Louise Redden, o femeie îmbrăcată sărăcăcios, cu o privire de om învins, a intrat într-o zi într-o băcănie. S-a apropiat de stăpânul magazinului într-un mod foarte umil şi l-a întrebat dacă nu ar putea să-i dea şi ei pe datorie câteva alimente. I-a explicat că soţul ei era foarte bolnav, că nu putea munci şi că aveau şi şapte copii, care trebuiau hrăniţi. John Longhouse, băcanul, a privit-o de sus şi i-a cerut să părăsească imediat magazinul său. Având însă în gând nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus:
– Vă rog, domnule, o să vă aduc banii înapoi de îndată ce voi putea.
John însă îi spuse că nu-i poate da pe datorie, pentru că nu are credit deschis la magazinul sau. Lângă tejghea se mai afla încă un client, care a auzit discuţia dintre cei doi. Clientul făcu câţiva paşi înainte şi îi spuse băcanului că o să acopere el costurile pentru orice are această femeie nevoie pentru familia sa. Băcanul răspunse în silă:
– Ai o lista cu cumpărăturile de care ai nevoie?
Louise a răspuns:
– Da, domnule.
– Atunci pune-o pe cântar şi eu o să-ţi dau marfă de aceeaşi greutate cu lista dumitale, spuse băcanul.
Louise, ezitând o clipă, cu privirea în jos, băgă mâna în geantă şi scoase o bucăţică de hârtie pe care scrise ceva în grabă. Apoi puse cu grijă bileţelul pe cântar, cu privirea tot aplecată. Ochii băcanului şi ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cântarul stătea înclinat în partea cu hârtia. Băcanul, privind la cântar, s-a întors uşor către client şi îi spuse mormăind:
– Nu-mi vine să cred!
Clientul a zâmbit, iar bacanul a început să tot pună pe cântar alimente. Cântarul tot nu se echilibra, aşa încât acesta tot punea pe el alimente, din ce în ce mai multe, până când pe cântar nu a mai încăput nimic. Băcanul şedea privind cu dezgust. În fine, smulse bucăţica de hârtie de pe cantar şi o privi cu mare uimire. Nu era vorba de o lista de cumpărături, ci era o rugăciune, care spunea aşa:
“Iubite Doamne, Tu îmi cunoşti nevoile, aşa că eu le pun în mâinile Tale.”
Băcanul îi dădu femeii alimentele şi privea în continuare tăcut, înmărmurit. Louise îi mulţumi şi plecă din magazin. Celalat client îi dădu bacanului o hârtie de 50 de dolari şi îi spuse:
– A meritat toţi banii! Numai Dumnezeu ştie ce greutate are o rugăciune!

Sursa:  https://drumuricatretine.wordpress.com/2010/01/26/o-poveste-despre-rugaciune/

Ina Todoran: Stilul meu de viață

Vi s-a întâmplat vreodată să întâlniți o persoană care pur și simplu radiază? Aceasta a fost prima mea impresie legată de Ina  acum doi ani când am întâlnit-o și de atunci nu s-a schimbat nimic.

Dacă nu o cunoașteți încă, vă invit să faceți cunoștință în cele ce urmează, iar dacă îi urmăriți blogul și postările de pe Facebook, sigur vă va face  plăcea să o reîntâlniți aici. Îi mulțumim că ne-a acordat o parte din timpul ei puțin acum – fiind proaspătă mamă de fetiță alintată Cupcake –  și din sufletul ei mare.
,

Ina, povestește-ne pe scurt cum te-ai decis să începi blogul Flori de Cireș. Lifestyle blog. Ce te-a inspirat și cum ai ales tocmai acest nume?
Se întampla în 2008, când am început să gătesc mai des. Pe la începutul anului găsisem o rețetă de pâine artizanală pe un forum culinar.  Am pregătit pâinea după rețetă, care a avut un succes nebănuit  și de atunci am devenit interesată de domeniul culinar și de blogosfera culinară. De aici și până la a începe un blog n-a fost decât un pas căci doream să împărtășesc și eu din reușitele mele, nu neapărat culinare. Numele ales de la bun inceput era Lifestyle blog, un termen care înglobeaza tot ceea ce aștern pe paginile blogului: rețete culinare, sfaturi, fotografii, momente spirituale, anchete social etc. Stilul meu de viață. Însă adresa aleasă era deja luată așa că am ajuns la floridecires7. Flori de cireș deoarece cireșul este pomul meu preferat iar 7 are o însemnătate aparte pentru mine.

“Lifestyle blog. un termen care înglobeaza tot ceea ce aștern pe paginile blogului: rețete culinare, sfaturi, fotografii, momente spirituale, anchete social etc. Stilul meu de viață”

Rețetele tale provin din bucătăria vegană și raw, acesta este și stilul tău de viață? Ce înseamnă pentru tine o alimentație sănătoasă?
Sunt vegetariană de 11 ani și vegană de aproape 2 ani. Încerc să mențin o dietă cât mai echilibrată, combinând alimentația vegană cu cea crudă. Acesta este principiul meu pentru o alimentație sănătoasa, de care sunt convinsă de multă vreme că aduce cele mai mari beneficii organismului uman.
Ce ingrediente preferi, ce ai recomanda unui novice în alimentația raw?
Nu am ingrediente preferate, însa din casa mea nu lipsește niciodată avocado, nucile și semințele și cerealele, din care pregătesc rapid creme, pateuri sau dulciuri. Unui novice îi recomand să se documenteze foarte riguros înainte de a alege o alimentație 100% raw deoarece asa cum aminteam înainte, e necesar un echilibru. Organismul are nevoie atât de hrana crudă cât și de alimente gătite, cum ar fi cerealele și leguminoasele. Ideal este să fie pastrată o proporție de 50-60% hrană crudă, adică o salată, un pateu, o cremă crudă la fiecare masă gătită termic.

Foto: Tort raw zmeură, făcut de Ina, fotografiat de Ina și testat de noi, delicios!

Ai documentat toată experiența sarcinii pe blogul tău, dar cum te simți de când ai devenit mămică, în ce fel s-a schimbat viața ta?
Sarcina a fost una dintre cele mai frumoase experiențe din viața mea, însă “meseria” de mamă nu e egalata de nimic! Viata mea s-a schimbat complet, prioritatile mele sunt altele acum iar in ceea ce priveste alimentatia am devenit si mai atenta cu privire la ceea ce mananc.

---

Sarcina a fost una dintre cele mai frumoase experiențe din viața mea, însă “meseria” de mamă nu e egalată de nimic!

Ce îți dorești pentru viitor pentru tine și fetița ta, Anais?
Ca orice părinte, îmi doresc tot ceea ce e mai bun pentru fetița mea. Îmi doresc în primul rând ca ea să crească armonios și să poată lua decizii înțelepte care să-i ghideze viața în cel mai minunat mod și să poată depăși obstacolele vieții cu fruntea ridicată.

---

Posturile tale emană o energie pozitivă, ai întotdeauna o atitudine senină și zâmbitoare. Ce te motivează, cum reușești să rămâi întotdeauna zen?

Zen… aș ocoli acest termen și aș prefera să îi spun putere de la Dumnezeu, în care cred cu desăvârșire. Am avut clipe grele de multe ori, dar încrederea în puterea divina m-a motivat să merg mai departe, să mulțumesc pentru ceea ce sunt și pentru ceea ce am și să văd mereu partea plină a paharului, care întotdeauna e indestulată de binecuvântări mai presus de încercari.
Ai citit de la noi cartea The End of Overeating de David Kessler. Ce impresie ți-a făcut?
O carte de excepție care explică simplu și pe înțelesul tuturor ceea ce poate părea inexplicabil la o simplă vedere. Este o carte pe care o recomand tuturor celor interesați de schimbarea stilului de viață într-unul mai sănătos.
Ce altceva îți mai place să citești? Ce cărți ai recomanda?
Cărțile pe care le citesc sunt cu precădere cele despre alimentația sănatoasă și despre viața împlinită, fericită. Dacă tot mi-e dat să fac recomandări, aș   întocmi și un top al cărților care merită citite. (n.r. Le găsiți mai jos)

Încrederea în puterea divina m-a motivat să merg mai departe, să mulțumesc pentru ceea ce sunt și pentru ceea ce am și să văd mereu partea plină a paharului, care întotdeauna e indestulată de binecuvântări mai presus de încercari.

Sursa: https://www.books-express.ro/blog/interviu-ina-todoran/

James MacDonald - Doamne schimba-mi atitudinea (pana nu e prea tarziu )

 O INVITATIE Asadar, tocmai ai ales o carte despre atitudini si acum incerci sa te hotarasti daca merita citita. Da-mi voie sa te ajut, adresandu-ti o intrebare: Cum ai facut rost de cartea pe care o tii in mana?

*  Ai ales-o tu singur, navigand prin titlurile unei librarii? Te intrebi daca o atitudine mai buna este ceea ce lipseste in viata ta actuala?

*  Ai primit cartea drept cadou de la cineva? Incearca oare acea persoana sa iti dea de inteles ca atitudinea ta are nevoie de niste imbunatatiri? Sau poate acea persoana a avut nevoie de o schimbare de atitudine, a citit cartea aceasta si acum doreste ca si tu sa experimentezi aceeasi inviorare a vietii.

*   Poate ai primit cartea de la un pastor sau de la liderul unei grupe mici, care te cunoaste foarte bine si crede ca aceasta carte te va conduce spre acea transformare a vietii pe care ai cautat-o pana acum.

Indiferent cum ai ajuns in posesia acestei carti, ma bucur ca ai gasit-o. M-am rugat ca aceasta carte sa nu fie pentru tine pur si simplu „inca o carte“, ci o experienta cu Dumnezeu minunata, plina de bucurie.

ClNCI INTREBARI ESENTIALEInainte de a trece la Introducere (este foarte important sa citesti introducerea), vreau sa iti adresez cinci intrebari importante derivate din titlul acestei carti, care sa te ajute sa hotarasti daca aceasta carte este potrivita pentru tine. Apoi voi incheia aceasta invitatie de a citi Doamne, schimba-mi atitudinea, detaliind sase trasaturi esentiale ale fiecarui capitol. Fiecare dintre aceste trasaturi este menita sa te ajute in auto-evaluare, pe masura ce vei strabate continutul acestei carti care doreste sa te ajute sa iti schimbi viata.

Mai intai intrebarile. Prima intrebare este:

Esti dispus sa accepti ceea ce vrea Dumnezeu sa-ti spuna cu privire la nevoia de ati schimba atitudinea?

Aceasta nu este o carte inutila de auto-ajutorare, nici un tom presarat cu opinii ale unor pseudo-experti. Aceasta carte este un studiu asupra a ceea ce Dumnezeu are de spus in Scriptura cu privire la atitudinile negative. Detaliaza consecintele respingerii cailor lui Dumnezeu si beneficiile acceptarii lor. Multi oameni nici macar nu cred in Dumnezeu, cu atat mai putin sunt interesati cu privire la ceea ce are El de spus despre fericirea lor. Pentru a beneficia de aceasta carte, trebuie sa fii dispus sa meditezi asupra a ceea ce Biblia are de spus despre atitudini si despre modul in care Dumnezeu vrea sa te schimbe.

Esti dispus sa iei in considerae ceea ce are Domnul de spus cu privire la schimbare atitudinii tale? Da sau nu? (Incercuieste raspunsul.) Daca raspunsul este da, cartea aceasta este cu siguranta pentru tine!

Intrebarea numarul doi:
Esti dispus sa te lasi schimbat?Daca  schimbarea ar fi  usoara, toata lumea ar adopta-o;majoritatea oamenilor raman insa aceiasi. Si asta cu atat mai mult cu cat suntem destui de sceptici fata de cei care sustin ca s-au schimbat. Dupa ce am fost pastor timp de cincisprezece, va pot spune cu hotarare ca oamenii nu se schimba pana nu sunt convinsi ca „reteta lor“ nu functioneaza. Schimbarea vietii nu poate sa se produca decat atunci cand anumite circumstante te aduc la concluzia ferma ca drumul tau actual te duce intr-o directie in care nu vrei sa mergi. Uneori, este vorba de o tragedie sau de destramarea unei relatii. Alteori este o senzatie acuta de gol interior sau de constientizare a unei nereusite personale. Oricare este circumstanta care te pregateste sa primesti schimbarea, nu vei beneficia de cartea aceasta fara o astfel de circumstanta. De fapt, daca crezi ca atitudinile tale sunt corecte, imi permiti sugestia de a da cartea aceasta cuiva care este pregatit pentru ea acum? Transformarea vietii nu este un sport pe care-l practici pentru relaxare, asa ca ar fi mai bine sa te intorci la cartea aceasta mai tarziu.

Doresti cu adevarat sa fii schimbat? Da sau nu? (Incercuieste raspunsul.) Daca raspunsul este da, cartea aceasta este cu siguranta pentru tine!

Intrebarea numarul trei este:
Esti dispus sa-ti schimbi atitudinea?Titlul cartii lasa sa se intrevada foarte clar ca aceasta este o carte despre atitudini. Nu este despre actiunile sau circumstantele tale. Nu este despre relatiile tale, nici despre lucrarea ta de slujire. Este despre tine si, mai mult, este despre tiparul tau de gandire. Este despre modul in care privesti viata. Atitudinile sunt tipare de gandire care s-au format intr-o perioada indelungata de timp. Nu poti sa-ti schimbi atitudinile in cateva minute, dar poti sa le recunosti pe cele gresite si sa te hotaresti sa le cultivi pe cele bune. Poti opri curentul negativismului care paralizeaza fericirea si poti sa lasi sa izvorasca atitudini bune care determina inflorirea nestavilita a bucuriei.

Esti dispus sa-ti schimbi atitudinea? Da sau nu? (Incercuieste raspunsul.) Daca raspunsul este da, cartea aceasta este cu siguranta pentru tine!

Intrebarea numarul patru este:
Esti dispus sa iti focalizezi atentia exclusiv asupra propriei atitudini? Aceasta nu este o carte pe care sa o citesti cu gandul la o alta persoana. Bineinteles, poti sa impartatesti invatatura cu un prieten, insa te rog sa nu faci aceasta pana cand cartea nu a avut impactul scontat asupra ta. Toti avem nevoie sa crestem si sa ne schimbam si nimeni nu are o atitudine buna 100%. Cu siguranta eu nu, nici tu. De-a lungul carti, iti voi impartasi luptele pe care le-am dus pentru a-mi schimba atitudinea si rugaciunile pe care I le-am adresat lui Dumnezeu pentru ca El sa-ti dea dispozitia de a fi sincer in evaluarea pozitiei tale de acum. Asa ca iti propun sa promiti ca nu te vei concentra asupra nedesavarsirilor altora, ci te vei ocupa de propria atitudine.

Esti dispus sa-ti concentrezi atentia excusiv asupra propriei atitudini? Da sau nu? (Incercuieste raspunsul) Daca raspunsul este da, aceasta carte este cu siguranta pentru tine!

A cincea intrebare este:
Esti dispus sa accepti aceasta schimbare de atitudine imediat?Ti-a atras atentia oare ultima parte a titlului - ,,Pana nu este prea tarziu“? Poate ca te vezi pe o carare care merge in jos. Poate observi unele dintre consecintele atitudinilor gresite in familia ta sau la locul tau de munca. Este o greseala sa presupui ca a mai ramas suficient timp pentru schimbare. Din acest motiv Scriptura repeta mereu: ,,Astazi, daca auziti glasul Sau, nu va impietriti inimile.“ (Psalmul 95:7-8) De fapt pasajul acesta din Scriptura descrie exact situatia pe care o vom analiza. Este dovedit: simplul faptul ca Dumnezeu lucreaza la inima ta astazi intr-o anumita directie nu garanteaza ca va face lucrul acesta la nesfarsit. Cartea de fata are un mesaj imediat, de ai face bine sa-1 iei in seama.
Esti dispus sa adopti aceasta schimbare de atitudine imediat? Da sau nu? (Incercuieste raspunsul.) Daca raspunsul este da, aceasta carte este cu siguranta pentru tine!
Modul in care ai raspuns la aceste intrebari, va influenta in mare masura ceea ce vei primi prin aceasta carte. Te invit sa o citesti cu rugaciune, cu nerabdare si cu pasiune. Pe masura ce vei adopta schimbarea de atitudine si tot ceea ce urmeaza dupa aceea, nu vei mai fi niciodata acelasi!

UNELTE NECESAREFiecare capitol are sase unelte care sa te ajute in procesul inlocuirii unei atitudini. Aceste unelte te vor ajuta sa intelegi notiuni-cheie si sa le aplici la viata ta. Citeste fiecare sectiune cu atentie si asteapta ca Dumnezeu sa te calauzeasca si sa-ti dea putere pentru a schimba atitudinile nepotrivite din viata ta.

1. Capitole-cuplu. Citeste capitolele in perechi. Observa cum titlurile fiecarei perechi de capitole alcatuiesc o propozitie; ,,Inlocuieste o atitudine X .,. cu o atitudine Y.“ Fiecare doua capitole au legatura intre ele. Am sa detaliez mai mult aceasta tema in introducere (iata un alt motiv pentru care ar trebui sa o citesti!).

2. ,,Intr-o propozitie.“ Fiecare capitol incepe cu o declaratie rezumativa care leaga adevarul descoperit in acel capitol de tema centrala a cartii: Aceia care aleg murmurarea drept stil de viata isi vor petrece toata viata in pustie. Scopul acestor rezumate este sa sublinieze tema care este adusa in discutie in fiecare capitol.

3. Momentul biblic. Ne vom concentra asupra unei anumite perioade de timp in care Cuvantul lui Dumnezeu explica foarte clar ce parere are Dumnezeu despre atitudinile nepotrivite. Poporul Israel ne va servi drept exemplu negativ, in special in cadrul evenimentelor care sunt descrise in cartea Numeri, din Vechiul Testament, in capitolele 11-16. Pentru invataturi si ilustratii ale atitudinilor pozitive menite sa inlocuiasca atitudinile pe care vrem sa le lasam in urma, vom apela la Noul Testament. In fiecare capitol, luand in serios adevarul Cuvantului lui Dumnezeu, putem anticipa cu incredere ca El ne va da putere sa adoptam schimbarile de care avem nevoie.

4. ,,Deschis si personal“. Si eu am fiecare dintre atitudinile descrise in aceasta carte - mai ales pe cele negative! Nu as fi putut sa scriu despre ele daca nu le-as fi cunoscut din propia experienta. Voi fi sincer in privinta experientelor mele si a framantarilor care m-au incercat in aceasta privinta. Sunt familiarizat cu drumurile prin pustie - atat cu drumul spre, cat si cu cel dinspre. In fiecare capitol, va voi descoperi modul in care respectiva atitudine m-a afectat pe mine personal si despre cum ma ajuta Dumnezeu mereu sa las pustia in urma.

5. ,,Sa gasim solutii“. Pentru a te ajuta sa treci de la stadiul de analiza mentala a atitudinilor la cel in care chiar iei initiative pentru schimbare, voi incheia fiecare capitol cu o serie de inrebari tintite. Intrebarile de genul ,,Sa gasim solutii“ te vor ajuta sa treci la aplicatii practice si la actiune.

6. ,,Priveste in sus!“ Ati lua timp sa te intorci spre Dumnezeu in rugaciune este un aspect esential in procesul de transformare a vietii. Daca semeni cu mine, poate uneori gasesti ca iti este greu sa te exprimi in cuvinte in fata lui Dumnezeu. Rugaciunile de la sfarsitul fiecarui capitol te vor ajuta sa-i spui lui Dumnezeu ceea ce intentionezi sa faci prin aplicarea adevarului in viata ta. Foloseste aceste rugaciuni pentru ati pastra atentia focalizata asupra obiectivului tau: Este vorba de schimbare la nivelul cel mai profund, schimbare de atitudine.
A venit timpul sa citesti introducerea

Este deja a treia oara cand te somez sa citesti. Stiu ca, in anumite carti, introducerea poate parea plictisitoare, dar, in cartea de fata, introducerea este esentiala. In cadrul ei, iti voi descrie contextual biblic din fundalul studiilor urmatoare si iti voi explica o povestire veche, care are aplicatie imediata la viata ta. Introducerea este fundatia pe care este construita aceasta carte.

Acum, te rog sa deschizi la introducere si sa incepi sa inveti cum poti schimba atitudinile.

JAMES  MACDONALD

Infrunta frica si descopera libertatea

Frica nu este de la Dumnezeu ci de la Satana.
”Caci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frica, ci de putere, de dragoste si de chibzuinta.”(2 Timotei 1:7) De fiecare data cand simtiti frica in viata voastra, este o manifestare a celui rau. El este un maestru al fricii si doreste sa  stapaneasca peste oamenii lui Dumnezeu si sa-i tina departe de adevaratul maestru, Isus Hristos.

De ce anume iti este frica?
Multi oameni nu-si indeplinesc niciodata chemarea sau lucrarea pe care Dumnezeu le-o cere in viata lor pentru simplul motiv ca de fiecare data cand incearca sa mearga mai departe, diavolul foloseste frica ca sa-i opreasca.
Diavolul foloseste frica pentru a nu te bucura de viata. Frica aduce chin, ne roade sufletul, nu aduce implinire in viata noastra .Nu te poti bucura de viata si in acelasi timp sa traiesti cu frica.
„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău.” – Isaia 41,10

De ce anume iti este frica? Care iti sunt temerile? Sunt zone in viata ta care sunt inabusite de frica si nu te lasa sa continui si sa te bucuri de viata?
Nu uita ca Satana intotdeauna va aduce frica in viata noastra in momente diferite ale vietii. Este una din armele lui majore. Dar sa nu uitam ca noi avem o arma mai puternica: biruinta prin Isus Hristos.
Paseste inainte in ciuda fricii
Mi s-a intamplat de multe ori sa nu actionez sau sa nu merg in directia aleasa de Dumnezeu din cauza fricii. Sunt momente in viata cand pierdem oportunitati din cauza fricii, cand pierdem timp pretios din aceasta cauza, pierdem o relatie cu Dumnezeu sau relatii cu cei din jurul nostru.

Poate ti s-a intamplat sa nu ai inca un partener de viata din cauza ca frica iti aduce „argumente” necesare pentru a nu face pasul respectiv. Sau nu te poti intoarce la Dumnezeu din cauza fricii ce ar spune ceilalti si ce ar crede despre tine. Sau vrei sa-ti incepi o afacere, ai resursele necesare si convingerea ca este voia lui Dumnezeu dar cu toate acestea frica te impiedica sa mergi mai departe. Sau ai patit destul de multe in trecut incat acum Satana se foloseste de aceasta si te tine prizonier in aceasta stare de ingrijorare.
Viata este prea pretioasa sa traim in frica si in nesiguranta. Chiar daca ai un sentiment de frica fa un pas inainte si spune „Ori de cate ori ma tem, eu ma incred in Tine (Doamne).” Psalmul 56:3

Tine minte ca mereu vei avea doua posibilitati: sa ramai cu frica, ceea ce nu-ti va aduce nimic bun,nici un progres si nici o evolutie atat in viata cotidiana cat si in cea spirituala. Sau poti sa pasesti inainte, in ciuda fricii si sa faci voia Domnului in viata ta si sa gasesti impliniri la care nici nu visai.
Poate esti la inceputul credintei in Isus si consideri ca nu esti suficient de bun pentru El sau ca nu meriti dragostea Lui sau ca nu vei reusi sa mergi pe drumul credintei, ca esti slab si asa mai departe..dar stii ceva? Dumnezeu te iubeste asa cum esti! Isus a murit pentru tine asa pacatos cum esti! Si gandurile aceastea sunt doar ganduri de frica ale celui rau ca sa te impiedice sa mergi mai departe. Nu uita: chiar daca ti-e frica fa un pas inainte!
„ Pot totul in Hristos care ma intareste” (Filipeni 4:13)

Cum lucreaza frica
Unele din tiparele comune ale fricii sunt: moartea, singuratatea, lipsurile, angajamentele, responsabilitatile, sa te faci de râs, frica sa arati mereu bine, frica de public, frica de spatii deschise/ spatii inchise, frica de nou, frica de microbi, de intuneric, de inaltime,de avion,de esec, de respingere.Se pare ca lista este nasfarsita si asta ne face sa ne dam seama mai mult cat de vasta este lucrarea lui Satana in acest domeniu.

Infrunta frica si mergi mai departe
In Isaia 41:10 spune „nu te teme caci Eu sunt cu tine”. Cred ca Dumnezeu lucreaza usor cu noi pentru a ne scoate din robie si a ne aduce la libertate. Dumnezeu nu iti va da mai mult decat poti sa duci. Nu te va pune in situatii care sunt peste limitele tale. Dar va veni timpul cand va trebui sa infrunti frica si nu sa fugi de ea. Apuca mana lui Isus care este intinsa mereu in ajutorul tau, recunoaste ca este cu tine si paseste inainte.
Daca ai ceva de care ti-e frica si inca nu-ti gasesti puterea de a face acel lucru, Dumnezeu va aranja lucrurile la momentul potrivit iar cand o va face, paseste cu incredere in El si mergi inainte in ciuda fricii.

 http://www.crestemimpreuna.com/blog/590/infrunta-frica/

Dumitru Constantin Dulcan: „Nu vom supraviețui fără întoarcerea la Dumnezeu!”

"Spun simplu că am avut de multe ori răspuns la rugăciune. Dar am sesizat ceva atunci: că nu am răspuns dacă spun din buze ”Doamne, ajută-mă  şi dă-mi ceea ce îmi lipseşte!”, ci ca totdeauna îmi răspundea în tăcere când trimiteam din inima un impuls. Gândul trecea prin inima şi aşa mă rugam în situaţii grele. Şi am avut răspuns imediat. Să vă dau un exemplu. Plecăm noi după revoluţie în Germania cu Dacia unui coleg despre care ni s-a spus că e o maşină bună şi care ne-a lăsat pe drum. Ne-a tractat un sârb, ne-a luat banii, ne-a lăsat într-un sat, s-a întunecat, a început să ningă, să plouă, era întuneric, veniţi din Est, fără niciun ban. Atunci am spus: ”Doamne, ştii că  suntem singuri şi n-avem nimic, fă ceva, Doamne şi ajută-ne!” Cred că n-au trecut 2-3 minute şi opreşte  o maşină, coboară din ea o doamnă şi vorbeşte  întâi în germană – eu nu ştiam germană. Sesizând că nu ştim, dă să plece. Atunci colegul meu, profesor în Târgovişte, zice: ”Franceză vorbiţi?” “A, oui!” Şi atunci spune în franceză exact ceea ce eu am spus în gând: “Ştiu, sunteţi din Est, sunteţi străini, aţi rămas cu maşina în pană, n-aveţi bani, n-aveţi nimic şi trebuie să vă ajute cineva…”. Aşa a spus, adică exact ce-am gândit eu. Întotdeauna când m-am rugat, mi s-a răspuns cu ceva din mintea mea ca să văd că vine de acolo. Sunt multe astfel de momente, dar care toate s-au întâmplat numai după ce am scris “Inteligenţa materiei”.
– Aţi scris despre Inteligenţa materiei pentru ca apoi Ea să vă răspundă…
– Am avut chiar ieşiri din timp, am ştiut ce se va întâmpla a doua zi la ora H! Sau am ieşit dintr-un accident iminent în timp ce ceilalţi din maşină au rămas muţi, cu inima în gât. Atunci am fost sigur şi stăpân pe mine, că asta este singura cale şi, în loc să opresc, ceea ce ar fi însemnat dezastru, măresc viteza. Şi mă strecor printre doi, la  milimetru. Atât de sigur eram, că am început să râd, spre disperarea celorlalţi. Adică răspunsul a fost ca să înţeleg că vine dintr-o zonă în care Raţiunea aceea te ascultă, te aude. Şi am înţeles că Dumnezeu este în primul rând afect, sentiment, este iubire! Eu spun ce-am înţeles şi ce sufletul meu mi-a spus. Sigur că Dumnezeu a făcut lumea prin raţiune, dar cred că a făcut-o din iubire. Asta e convingerea mea, experienţa mea concretă. Am spus: nu o impun nimănui, dar am dreptul la opiniile mele.
           “Dumnezeu a intrat în sufletul meu!”
-Dumnezeu e in dialog cu noi, dar un altfel de dialog decat cel cu care suntem obisnuiti noi, oamenii. In sensul că noi spunem cateva cuvinte din suflet si Dumnezeu ne raspunde cu niste lucruri care ni “se  intampla”, cum obişnuim să spunem. 
– Corect. Si raspunsul e un dialog in definitiv, dar mi se parea atunci  prea pretios sa spun ca eu  am un  dialog cu Dumnezeu.

– Dar orice om care sta la rugaciune si care primeste  un raspuns e in dialog cu Dumnezeu…        
– Eu am citit mult despre Iisus, nu numai literatura canonica ci si  apocrifa, si am vazut ca El tot timpul spunea: ”nu eu ci Tatal din mine”. Eu cred ca Dumnezeu este dublura tuturor lucrurilor. Multi m-au combatut si mi-au spus: “Dumneata esti panteist!” Si ce e rau daca spun ca tot ce e in Universul asta e facut de Dumnezeu si ca el se afla inapoia tuturor lucrurilor? Te deranjeaza ca este peste tot, vrei neaparat sa fie undeva anume, in centrul universului? Pe mine nu ma deranjeaza să Îl văd peste tot.  Asta e viziunea mea si asa rezulta din fizica cuantica, un argument pe care am sa-l invoc aici. Fizica cuantica spune clar: mai intai experientele facute in laborator au demonstrat cu privire la doua subparticule pereche  care se invart in sens invers fiecare – miscarea de spin – că daca uneia ii schimbi spinul si cealaltă se schimbă imediat. Sa zicem ca luam doua ceasuri care se invart in sens invers; daca schimbi acele unuia, imediat celalalt se schimba automat; daca il duc pe unul la capatul Universului, si acolo se schimba  instantaneu. Si o alta experienta facuta in Franta, in ’83: se ia un foton, se imparte in doua si se trimit jumatătile  prin fibra de sticla la 7 km distanta. Apoi li se da drumul sa iasa din conducte. Cei doi fotoni gemeni vin si se unesc din nou, ca si cum fiecare stia unul de celalalt. De aici s-a dedus ca exista o inteligenta dincolo de noi, la nivel de subparticula.
– Dumnezeu pare să acţioneze dinlăuntrul materiei…
– În profunzimea materiei s-a calculat ca la dimensiunea de 10 la minus 23 – imaginati-va infinitul mic!- există o ratiune, o inteligenta care tine toate subparticulele, universul atomic aflat la baza universului, in forma atomului care constituie  Universul; si tot ce vine din profunzimea materiei ia forma la noi; materia pare corp solid, dar in realitate totul este energie, pentru ca si Dumnezeu este energie si informatie. Această informatie care vine de undeva inseamna o ratiune care emite. Ce ratiune poate sa emita in Cosmos o informatie? Nimic altceva decat ratiunea lui Dumnezeu. El este cel care a constituit tot fundalul universului, mai mult, la baza universului sta o lege morala. Mi se pare extraordinar! Si vreau sa discut aici aspectul cercetat de mine: creierul respecta un cod etic, adica tot ceea ce este negativ, gandul, emotia, are ca efect in corpul nostru schimbarea reactiei din alcalin in acid, ceea ce inseamna boala, moarte etc. Tot ceea ce este pozitiv: generozitate, credinta, bunatate, compasiune pentru semeni se cheamă în chimie alcalinitate, adică sanatate şi viata. Tot ce e negativ produce rau, tot ce e pozitiv are un efect bun. Mai mult, creierul prelucreaza, proceseaza informatia in zone diferite: tot ceea ce este negativ o face intr-o zona si ceea ce e pozitiv in alta parte. Si atunci intrebarea: creierul este o masa anatomica – discutia o purtam neurologic, şi nu poate sa aibe inteligenta, sa faca distinctia intre bine si rau, sa aleaga. Cea care discerne este o cunoastere, este constiinta!  De unde vine constiinta? Din marea constiinta cosmica: Dumnezeu! Ceea ce numim noi Dumnezeu se foloseste pur şi simplu de creierul uman pentru a arata omului care este calea dreapta care este calea gresita, eronata, care poate sa duca la suferinta, la boala si la moarte. Creierul, in ultima instanta, respecta un cod etic care este codul religiilor, un cod intelectual de bun simt. Am spus doua lucruri: ca desi ateii cred ca sunt fara Dumnezeu, sigur Dumnezeu nu e fara ei! Si al doilea lucru, cred ca Dumnezeu prefera un ateu care respecta toate lucrurile  bunului simt decat un credincios care cum iese din biserica, incepe sa injure vecinii … Primul îl respectă pe semenul său fiindca bunul simt ii spune sa faca asa. El nu stie ca respecta o lege morala, cum spune Kant: “legea morala din mine si cerul instelat de deasupra capului”. Dupa opinie mea, este mai preţuit de Dumnezeu fata de celalalt care se duce de ochii lumii la biserică fără a fi neapărat mai bun…

Dumitru Constantin Dulcan

Puterea de a continua

1. Winston Churchill a rămas repetent în clasa a şasea și a pierdut toate competițiile electorale pentru funcții publice până când, la vârsta de 62 de ani, a devenit prim-ministru. Mai târziu, avea să scrie: “Nu renunța niciodată. Niciodată, niciodată, niciodată, niciodată – în nimic, mare sau mic, măreț sau neînsemnat. Nu renunța niciodată cu excepţia cazurilor în care o faci pe considerente de onoare sau de bun simţ. Niciodată, niciodată, niciodată – nu renunța niciodată.” Tu când te-ai gândit să renunţi ?

2. Thomas Edison era considerat de către profesorii săi “prea prost pentru a învăța ceva”. A fost concediat de la primele două locuri de muncă pentru ca era “neproductiv”. Ca inventator, a avut 1.000 de încercări nereuşite până să inventeze becul. Când un reporter l-a întrebat “Cum v-aţi simţit eșuând de 1.000 de ori?”, Edison a răspuns: “Nu am eșuat de 1000 de ori, ci becul a fost o invenţie cu 1000 de paşi”.

3. Albert Einstein nu a vorbit până la vârsta 4 ani şi nu a citit până la 7 ani. Părinţii au crezut era debil mintal, iar unul dintre profesori l-a descris ca fiind “lent la minte, pierdut pentru totdeauna în vise prosteşti”. A fost exmatriculat din şcoală şi i-a fost refuzată admiterea la Scoala Politehnică din Zurich.

4. Louis Pasteur a fost un elev mediocru, iar la lucrarea de licenţă s-a clasat pe locul al cincisprezecelea din 22 de studenți la chimie.

5. Henry Ford a dat faliment de cinci ori înainte de a reuşi cu Uzinele Ford.

6. Walt Disney a fost concediat de către un editor de ziar deoarece era “lipsit de imaginaţie şi de idei bune”. A dar faliment de mai multe ori înainte de a construi Disneyland.

7. Fred Astaire a fost catalogat astfel de către directorul MGM în fața căruia, în 1933, a dat primul test: “Nu poate juca. Nu poate cânta. Uşor chel. Poate dansa puțin”. Mai târziu, avea să spună: “Cu cât urci mai sus în carieră, cu atât îți sunt permise mai multe greșeli. Iar odată ajuns în vârf, dacă faci suficiente greșeli, acesta este considerat a fi stilul tău”.

8. Sidney Poitier a fost “răsplătit” astfel de către directorul de casting după prima sa audiție: “De ce nu te oprești din a face oamenii să își piardă timpul și nu te duci să te faci spălător de vase sau ceva?”. A fost momentul în care, îşi aminteşte Poitier, a decis să își dedice viaţa actoriei.

9. Charlie Chaplin a fost iniţial respins de către şefii de la Hollywood pentru că pantomima sa a fost considerată “un nonsens”.

10. Beethoven mânuia penibil vioara, iar profesorul său a spus despre el că “nu există nicio speranţă să devină compozitor”.

11. Van Gogh a vândut doar o singură pictură în timpul vieţii sale. Şi chiar și aceasta surorii unuia dintre prietenii săi. Acest lucru nu l-a oprit să continue să picteze peste 800 de lucrări.

12. Rodin era considerat cel mai slab elev din școală, iar tatăl său s-a exprimat tranșant: “Am un idiot drept fiu”. A fost respins de trei ori la admitere la Ecole des Beaux-Arts.

13. Stravinsky a fost a izgonit din Paris de către critici și de către publicul furios după premiera operei “Încoronarea primăverii”.

14. Jack London a primit şase sute de respingeri din partea editorilor înainte de a vinde prima sa poveste.

15. Jerry Seinfeld “a înghețat” pe scena clubului în care a avut loc prima sa reprezentație și nu a fost capabil să scoată vreun cuvânt. Batjocorit de public, a revenit noaptea următoare şi și-a terminat numărul în aplauze frenetice.

The Anatomy of Peace: Resolving the Heart of Conflict

The Anatomy of Peace: Resolving the Heart of Conflict, second edition (July 13, 2015) este o narațiune semi-fictivă, “inspirată din fapte reale”, autor fiind The Arbinger Institute. „Leadership and Self-Deception” (Liderul şi amăgirea sinelui), o carte de același autor, apărută în limba română la Editura Curtea Veche a devenit rapid bestseller internațional. Povestea cărții The Anatomy of Peace se desfașoară pe durata unui weekend, într-un centru (Camp Moriah) pentru “reabilitarea” tinerilor cu probleme destul de serioase (droguri, violență etc.), centru condus de un musulman palestinian (Yusuf) și de un evreu (Avi), o combinație ciudată inițial, însă destul de interesantă în timp ce ni se descoperă treptat date despre aceștia. În vreme ce tinerii se pregătesc de o excursie mai lungă, părinții petrec două zile în discuții profunde, încordate inițial, piperate apoi de mărturisiri și revelații, discuții ce elimină chirurgical, pas cu pas, fără anestezie, unele dintre cele mai frecvente minciuni crescute la rădăcina propriilor relații interpersonale. În Camp Moriah părinții descoperă că nu există o soluție simplă pentru „repararea” propriilor odrasle ci că ei înșiși trebuie să ofere un cadru și o invitație pentru schimbare în viața lor.

„Remarcați totuși că toate părțile în conflict, toate așteaptă aceeași soluție: ele așteaptă ca cealaltă parte să se schimbe. Ar trebui să ne surprindă atunci că problema persistă și conflictul se prelungește?” The Arbinger Institute ne plimbă prin istorie, experiențe personale, filosofie, câteva diagrame și discuții în grup pentru a evidenția pericolul de a avea o inimă tulbure, o inimă fără pace, în război („a heart of war”). De a vedea persoanele drept obiecte și de a nu le vedea de fapt așa cum sunt, indivizi unici, oameni autonomi. Acest principiu se aplică în cazul relațiilor interpersonale, al familiei dar și în cel al comunităților, corporațiilor, națiunilor etc.

Yusuf: “Aceeași problemă o are fiecare în familia sa. Și aceeași problemă o au colegii de lucru și țările între ele. Suntem cu toții înconjurați de alți indivizi autonomi care nu se comportă întotdeauna așa cum ne-ar plăcea. Istoria lui Lou Herbert și a familiei sale ocupă cel mai mare spațiu în carte. Lou este un veteran al războiului din Vietnam, conduce compania Zagrum, iar împreună cu soția Carol își aduce fiul (Cory) în Camp Moriah pentru a fi, vorbele sale, „reparat într-un fel – schimbat, motivat, disciplinat, corectat”. Lou pe de o parte este suparat să fie în locul acela ocupându-se iarăși de această „problemă” supărătoare a sa, Cory, însă pe de altă parte, are un timp de respiro aflându-se acolo, detașat pentru o vreme de cealaltă problemă, compania care, in mod paralel, se cam destrama. Sceptic față de unele idei, Lou se gândește rapid să plece însă Carol în disperarea ei, insistă ca acesta să rămână, din acel punct începând și transformarea sa.

Prezentarea brută a propriilor idei în coliziune cu cele ale cuplului palestiniano-israelian reprezintă firul narativ și drama cărții. Aceștia ca și celelalte cupluri realizează că de multe ori se situează în propriile cutiuțe ale propriilor mentalități, alimentate de propriile justificări personale ce le conturează și mai mult poziția în interiorul cutiuței, automat și propriile conflicte. The Anatomy of Peace încheie cu invitația lui Yusuf: Uitați-vă unii la alții, i-a invitat Yusuf. Fiecare din această cameră este o persoană. Precum sunt copiii voștri și dușmanii voștri, reali sau imaginari. Fie ca să aveți onestitatea și curajul de a face ceea ce casele noastre, locurile noastre de muncă și comunitățile noastre au nevoie cel mai mult: să-i vadă pe toți drept oameni – în mod special poate, chiar și atunci când nu îți dau motive să o faci.

Dacă o citești în mod sincer, căutând să înveți câte ceva, vei găsi o anumită prospețime și ceva idei interesante. Mi-au fost ridicate niște întrebări cu privire la atitudinea mea în relații, tendinta de a da vina pe altcineva/altceva și de a nu-mi observa propriile lacune, m-am gândit serios la roul meu ca părinte și la felul în care mă voi relaționa cu fiica mea. Din punctul acesta de vedere, cartea a meritat efortul de a o parcurge. Sper să o vedem tradusă cât mai curând. (Sursa)

Tu pe cine alegi?

Citeam un articol dintr-un ziar în care se spunea că anotimpul în care ne naștem ne afectează personalitatea. Se pare că dacă te naști iarna ai avantajul că ești mai puțin nervos. Dacă ai „norocul” sa vii pe pământ primăvara sau vara ești un om excesiv de pozitivist. Dar asta, poate până înveți să te uiți la televizor. Toate astea sunt șmecherii pentru oameni fără Dumnezeu, șmecherii care le dă senzația unor avantaje sau dezavantaje dobândite. Cert este că mai important decât în ce lună ne-am născut pe pământ și speculațiile aferente este când ne-am născut pentru cer și realitatea aferentă. Cerul înseamnă viață și nu este o idee din moși strămoși.

Pământul îți oferă întristări și bucurii, dureri și izbăviri, lacrimi și zâmbete cu o varietate copleșitoare pentru unii. Cerul îți oferă fericire care mai e și veșnică pe deasupra. Fericirea noastră are strânsă legătură cu Dumnezeu. În cartea Daniel, Dumnezeu cântărește viața unui om și îl găsește ușor, adică fără valori, fără caracter, fără pic de moralitate, pervertit în fiecare celulă din trup. Cu alte cuvinte, pentru Dumnezeu, omul acesta era iremediabil pierdut. În momentul în care în tine nu mai locuiește nimic de proveniență divină, pentru că ți-ai bătut joc de tot de când te-ai născut și până acum, în clipa în care până și gândul veșniciei semănat de Dumnezeu în conștiința omului se pierde, în ziua în care și izul de fum al făcliei tale cu frumos se stinge, abia atunci El hotărăște să te pună pe cântar.

Dar, ce te faci când te simți un păcătos nenorocit? Ce te faci când te simți mizerabil, când conștinetizezi că ți-ai irosit viața în plăceri de-o clipă? Ce te faci când îți dai seama că tot efortul omenesc a fost în zadar, că nu prin fapte poți să cucerești grația lui Dumnezeu? Ei bine, în acele momente tu ai șansa să conștientizezi că e nevoie de o schimbare, iar Hristos îți oferă șansa schimbării. El iartă orice păcat, schimbă orice viață și te naște pentru cer.

În fiecare zi ni se oferă șansa să fim ca Belșațar sau ca Hristos. Tu ca cine vrei să fii?
                                                                                   Sursa - Alexandru Fintoiu – www.ciresarii.ro

Şmecher sau creştin

Anul trecut trecusem printr-un oras renumit din Romania. Orasul era insorit, iar cand soarele isi face aparitia pe strazile stramte vei observa ca cetatenii orcarui oras vor fi prezenti in comunitate. Supriza cea mai mare este prezenta smecherilor care se grabesc, fiind infometati de vedetism, sa ne impresioneze cu smecheria lor. Smecher sau cool sunt sloganele acestora, iar daca nu intelegi ceea ce vor sa-ti comunice, nu te ingrijora prea mult, deoarece jobul lor este de a se asigura ca vei intelege mesajul lor. Totusi, a fi smecher nu inseamna a fi prost, dar din nefericire multi sunt.

1. Crestinul, un smecher talentat sau?…

Cu siguranta fiecare suntem familiarizati cu subiectul ales in acest articol. Fiecare am fost impresionati sau dezinteresati de actorii sau smecherii talentati. Undeva in sinele nostru, fiecare dorim sa fim un smecher finut (si de success) insa este oare corect sa fim un crestin si in acelasi timp un smecher talentat? Biblic vorbind, Scriptura nu ne prezinta o astfel de mentalitate. Nu gasim in Cuvantul lui Dumnezeu promovarea unei imagini personale, ci mai degraba, Dumnezeu ne chema sa fim alaturi de cei care au nevoie de ajutorul nostru. A fi smecher inseamna a pretinde ca toata lumea sa priveasca doar spre noi, insa o astfel de maxima atentie ne readuce aminte de conotatia cuvantului idolatrie. Nu doar atat, a alege sa pretindem ca toata lumea trebuie sa priveasca spre tine, este un aspect extrem de costisitor. Pentru a-i impresiona pe oameni, mai intai, trebuie sa scoti la suprafata o imagine deosebita si uluitoare, astfel incat lumea chiar sa fie atrasa spre tine. O astfel de imagine nu poate fi realizata cu usurinta, iar pentru o persoana care doreste sa tinda spre aceasta tinta, ar trebui sa inteleaga pericolele emotionale si financiare. Asemenea, limbajul si atitudinea unei astfel de persoane va impresiona o persoana in mod negativ. Va aduceti oare aminte de astfel de incidente neplacute?

2. Nu te mai promova!

Pentru a fi smecher, asa cum am observat mai sus, inseamna a ne promova pe noi insine, iar o astfel de metoda ne directioneaza dinspre Dumnezeu spre noi insine. Desigur, asta este idolatrie, iar idolatria este periculoasa si daunatoare vietii tale. Costul idolatriei este despartirea de Dumnezeu si despartirea de oameni. Pentru a intelege mai bine despre ceea ce discutam, va invit sa calatoriti in cartea Proverbelor, deoarece in aceasta carte smecherul este considerat ca a fiind un nebun. Aceasta caracterizare este foarte aspra insa este foarte adevarata deoarece nebunul, in nebunia lui, afirma ca nu exista Dumnezeu, ci doar el insusi. Iata ca in aceasta etica, promovarea nebunului este mult mai importanta decat ceea a creatorului sau. Daca sunteti de acord cu imaginea de mai sus, atunci este corect sa luam atitudine asupra acestei etici prin a ne opri din aceasta nebunie. Trebuie sa incetinim din a cotinua sa ii impresionam pe oameni cu ceea ce avem sau ceea ce nu avem. Trebuie sa ne oprim din a veni la biserica cu mercedesul doar pentru a atrage atentia tinerei generatii. In practica, vorbim despre o mentalitate si un caracter ca nu va incerca sau continua sa promoveze imaginea noastra.

Un om intelept nu isi va arunca averile sau intelepciunea la orice colt de strada, ci dimpotriva, va incerca sa imparta ceea ce are cu cei care au nevoie sau care sunt in cautarea acesteia. Astfel, ca si crestini, noi suntem indemnati sa nu ne promovam pe noi insine, ci pe Cristos, deoarece El este Cel care ne-a rascumparat din nebunia in care am crescut si in care ne-am inradacinat atat de confortabil.

3. Vrei sa fi un crestin autentic? Ajuta-ti aproapele!

Vreti sa va dati mari inaintea prietenilor dumneavoastra? Promovati-L pe Cristos (si ceea ce El a facut pentru tine). In acelasi timp, este crucial sa intelegem ca tot ceea ce avem ne-a fost dat cu un scop, de ai ajuta pe cei care au nevoie de o parte din ceea ce avem. Noi nu am primit doar pentru a pastra (fiind egoisti), ci am primit pentru a darui. Un smecher nu daruieste, ci iroseste!

Ce ar fi daca in loc sa ne infatisam inaintea prietenilor cu anumite obiecte (de ultima generatie sau racnet) – am alege sa-i ajutam pe cei care nu au nici o sansa de a se ingriji de nevoile personale sau emotionale. O astfel de actiune ne va ajuta sa intelegem cat de importanta este imaginea unui crestin intr-o societate sumbra si nemiloasa. Nu doar atat, dar atunci cand ajutam aproapele nostru, noi reflectam un adevar suprem, si anume, Dumnezeu este Cel care ne-a ajutat (si continua sa ne ajute) in tot ceea ce am facut. Fara Dumnezeu noi nu am experimenta nevoia de a ajuta sau de a fi un mijloc de binecuvantare pentru cei din jur. Vrei sa fi un crestin autentic? Ajuta-ti aproapele … iar mai apoi vei deveni un crestin autentic.

4. Fii un crestin intelept si nu un smecher (idiot)

Credeti-ma ca m-am saturat de acei crestini care vor sa fie smecheri pe seama altora. M-am saturat de cei care vin la biserica (cu toate fitusagurile) doar pentru a se ridica mai presus de altii, sau care prin imaginea pe care o promoveaza, aleg sa distruga credinta celor slabi. M-am saturat de prostia existenta intre cei care pretind ca sunt cineva … de cei care se lauda ca sunt cineva datorita eforturilor depuse de alte persoane … m-am saturat de cei care ies in fata bisericii pentru a canta sau a predica, iar mai apoi, nici nu sunt in stare sa se ingrijeasca de cei care sunt in nevoi. Nu m-am gandit ca Biserica lui Cristos este napastuita de idioti care doresc sa distruga imaginea lui Cristos si a Evangheliei Sale. A sosit vremea in care trebuie sa afirmam cu tarie ca astfel de lucruri sunt de proasta calitate si trebuiesc inlocuite cu cele care au calitate si modestie. Insa pentru a rectifica aceasta imagine este necesar sa ne intoarcem nu spre biserica, ci spre Cristos. Trebuie sa venim inaintea Acestuia pentru a ne marturisi pacatele. Trebuie sa ne departam de idolatria personala spre Cristos.

Vrei sa fi un smecher, aruncati atitudinea de nebun si idiot in focurile iadului si, mai apoi, arunca-te la picioarele Celui care a biruit moarte si care este intelepciunea lui Dumnezeu. Vrei sa fi smecher, aseaza-te in Cristos si acolo vei descoperi ca smecheria nu face parte din Imparatia lui Dumnezeu. Acolo vei descoprei ca Dumnezeu uraste nebunia si idiotismul omului necurat.

Vrei sa fii smecher? Distruge smecheria! (Sursa)

Viata lui Isus

Inflexiunile limbii ebraice vechi pot fi foarte inselatoare chiar si pentru savanti – si amagitoare au fost si in traducerea Bibliei. Insa, din informatiile pe care le avem, putem aduce la lumina niste lucruri putin stiute de multi.

Iacov era probabil singurul care cunostea intregul adevar despre viata lui Isus. Pana si Pavel recunoaste, probabil in semn de respect, ca Isus cel Inviat s-a aratat pentru prima oara lui Iacov. Ceea ce nu intelegem este cum invatatura lui Iacov a devenit “erezia ebionitilor” iar speculatiile lui Pavel au devenit “crestinism”. Pavel n-a respectat nici macar o singura dorinta a lui Isus. Si totusi… nu l-a propovaduit pe Isus, ci l-a transformat in Hristos, a proiectat istoricul in cosmic.
El cunoastea valoarea cuvantului, stia ca elenismul ii va universaliza crestinismul.
Dar cine a fost defapt Isus?
In Islamism, Isus este considerat unul dintre cei mai importanti profeti, insa nu este recunoscut ca fiind divin, ci un invatator. La fel era considerat si de ebioniti, urmasi ai invataturii lui Isus.

Isus din Nazaret s-a nascut intre 7-2 i.e.n, si a murit in 25 – 36 e.n. Este cunoscut ca Isus Hristos si este figura centrala a crestinismului.

Nasterea lui Isus

Potrivit unor surse, data de 25 decembrie s-a ales ca data de nastere a lui Isus deoarece coincidea cu festivitatea romana Sol Invictus, “Soarele neinvins”.

In Luca 2:1 gasim urmatorul fragment:
“In vremea aceea a iesit o porunca de la Cezar Augustus sa se inscrie toata lumea. Toti se duceau sa se inscrie, fiecare in cetatea lui. Iosif s-a suit si el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca sa se duca in Iudea, in cetatea lui David, numita Betleem, – pentru ca era din casa si din semintia lui David, – sa se inscrie impreuna cu Maria, logodnica lui, care era insarcinata. Pe cand erau ei acolo, s-a implinit vremea cand trebuia sa nasca Maria.”

Evanghelistii nu s-au preocupat de data nasterii lui Isus si nici nu au scris o bibliografie a acestuia. Se mentioneaza doar “in vremea aceea, a iesit o porunca de la Cezar Augustus”. Afland data decretului, am putea afla cu aproximatie macar, luna in care s-a nascut Isus.
Un alt indiciu provine din “inscrierea aceasta s-a facut intaia data pe cand era dregator in Siria Quirinius”. Quirinius a fost de doua ori dregator, o data intre anii 8 – 6 i.e.n, iar a doua oara in 7 e.n. Cu siguranta este vorba de prima guvernare a lui Quirinius si anume 8 � 6 i.e.n.
Unii cercetatori banuiesc ca Isus s-a nascut primavara sau vara.

Calatoria lui Iosif si a Mariei a durat probabil 5 zile, distanta intre Nazaret si Betleem fiind de 170 km fiind o adevarata provocare pentru Maria, insarcinata in luna a noua. Maria a trebuit sa indure drumul greu, alimentatia neregulata si lipsa unui loc de innoptare.
Tot in Luca, gasim fragmentul: “Si a nascut pe Fiul ei intai nascut”. Luca relateaza simplu si concis faptul ca Isus a fost cel mai mare dintre copiii Mariei si ai lui Iosif. Desi biserica crede ca expresia “intai nascut” inseamna “singurul nascut”, trebuie constatat ca in acel fragment gasim “prototokos”, insemnand “primul nascut”, nu “monogenes”, “singurul nascut”. Acest lucru confirma faptul ca Isus nu a fost singurul copil al Mariei si al lui Iosif, ci a fost primul dintre ei. Lucru confirmat si de alte documente istorice, ce arata ca Isus a mai avut inca patru frati si doua surori (sau chiar mai multe).

Copilaria lui Isus

Fara indoiala Isus a fost un copil inteligent, asta reiese si din numeroasele texte ce vorbesc despre el.

Minunile facute de Isus in copilaria sa apar in mai multe texte apocrife, cu anumite adaugari si schimbari, insa ele lipsesc din evangheliile canonice. In evangheliile canonice Isus dispare pe la varsta de 12 ani, dupa ce predica in Templu si reapare la varsta de aproape 30 de ani, cand a fost botezat de Ioan Botezatorul.
Spatiul acesta este umplut insa de evangheliile apocrife, care ne formeaza o imagine total diferita a lui Isus, fata de cum il stim din evangheliile Noului Testament.
In Evanghelia dupa Matei copilaria lui Isus lipseste total. In Marcu, apare doar in momentul in care parintii il pierd pe Isus, regasindu-l in Templul din Ierusalim, aflat printre invatati. Nici in Evanghelia dupa Ioan nu avem indicii cu privire la copilaria lui Isus, acesta incepand cu venirea lui Ioan Botezatorul. In Evanghelia lui Luca aflam mai multe despre nasterea lui Ioan Botezatorul, iar Isus apare doar la varsta de 12 ani, predicand la Templu. Urmeaza apoi un spatiu gol unde nu gasim nimic despre el, si reapare la varsta de 30 de ani.
Copilaria sa poate fi gasita in Evanghelia lui Pseudo-Toma si in numeroase texte apocrife si legende. Nu stim insa daca acestea relateaza adevarul, cert este ca toate scrierile despre Isus referitoare la copilaria acestuia au fost declarate apocrife si nu au fost acceptate.

Evanghelia lui Pseudo-Toma relateaza multe intamplari din copilaria lui Isus care nu sunt incluse in Evangheliile canonice.

In “Evanghelia lui Pseudo-Toma” sau “Povestirile lui Toma” gasim parca un alt Isus. Acest text enumera o serie de minuni pe care Isus le-ar fi facut in vremea copilariei sale.
Evanghelia lui Pseudo-Toma relateaza o intamplare pe cand Isus avea cinci ani:
“Copilul Isus, pe cand avea cinci ani, se juca dupa ploaie in albia unui suvoi: aduna apele murdare in cateva gropi si le limpezea cu un singur cuvant poruncitor. Framantand apoi cu mainile noroiul moale a plasmuit douasprezece vrabii. A facut aceasta intr-o sambata. Mai mult copii se jucau impreuna cu el. Un iudeu care a vazut ca Isus se juca in ziua de sabat a alergat si l-a parat tatalui sau zicand: Iata, fiul tau se joaca la parau; a facut douasprezece pasari de noroi profanand ziua sabatului. Iosif veni la parau si vazandu-l pe Isus incepu sa-l certe: De ce faci in zi de sabat ce nu este ingaduit? Dar Isus, lovindu-si palmele una de cealalta, striga vrabiilor de noroi: Luati-va zborul! Si pasarile au batut din aripi si s-au indepartat cu mare larma.
Iudeii care erau de fata s-au inspaimantat. Apoi au mers si au povestit mai marilor lor isprava lui Isus.”
Cand un alt copil ii tulbura apa cu care se juca, Isus il usca asemenea unui copac – ceea ce va face multi ani mai tarziu cu pomul fara rod, probabil singurul act de “cruzime” al varstei adulte.

Aceste intamplari ce-l descriu pe Isus ca pe un mic vrajitor cu cunostinte de Kabbalah si alchimie, ce poate da viata pasarilor din lut, dar care si omoara copii nevinovati, pot fi o sursa pentru cei in cautare de senzational. Interesant este faptul ca toti marii fondatori de religii – desi el se pare ca nu si-a dorit sa se enumere printre ei – au coagulat in jurul lor o serie de traditii cu marturisiri fabulatorii, in cadrul carora insusirile personajului principal sunt exacerbate pana la ridicol.
Pe un alt copil, care il imbranceste in fuga, il blesteama, iar copilul se prabuseste mort. Parintii care vin sa se planga blajinului Iosif de cruzimea lui Iisus raman aproape imediat orbi. Nici Iosif, care il mustra, nu scapa de amenintari : “Oare nu stii ca sunt al tau ? De ce ma superi? ” Invatatorii care incearca sa il invete tainele literelor sunt inmarmuriti in fata intelepciunii lui Isus, dar un dascal ce indrazneste sa il loveasca moare in clipa urmatoare. Chiar daca ii iarta la un moment dat pe cei cazuti “sub puterea blestemului” sau, textul nu ne spune daca si cei morti au fost inviati. Un Isus straniu, crud, violent in puterea sa nelimitata, un Mantuitor care se joaca la varsta copilariei cu puterea ce i-a fost data. Intelept, stiind ca este un invatator si ca va trebui sa ii mantuiasca pe ceilalti, nu ezita sa ii pedepseasca insa cu cruzimea unui copil.

Aceste fapte aveau mai tarziu sa-i provoace probleme, din ce in ce mai multi oameni il doreau mort. Mai tarziu Isus va fi dus alungat din Egipt. “Dupa moartea lui Irod, Iosif a iesit din Egipt si l-a dus pe Isus in pustiu pana cand aveau sa se potoleasca cei din Ierusalim, care doreau sa ia viata copilului (Isus).”

Tot in aceasta evanghelie, Isus ii tine lui Zaheu ” care incercase sa-l invete literele alfabetului ” o predica cel putin ciudata, si este arogant cu invatatorul.

Restul Evangheliei dupa pseudo-Toma (a nu se confunda cu Evanghelia dupa Toma) este o insiruire de minuni realizate de Isus in primii ani ai vietii sale. Persoajul Isus cel crud dispare in ce-a de-a doua jumatate a evangheliei, lasand loc celui cu iubire pentru oameni, care le castiga iubirea prin miracolele sale.
Isus invie un copil care cazuse de pe acoperis, invie un taietor de lemne, il vindeca pe Iacob (probabil este vorba de fratele sau) dupa ce acesta fusese muscat de o vipera, invie un copil rapus de o boala, invie un zidar in timp ce acesta isi construia casa.
Evanghelia lui Pseudo-Toma este destul de ciudata, in prima parte prezentandu-ne un Isus crud si nemilos, ca mai apoi acesta sa devina unul milostiv care-si ajuta aproapele. Sa fie oare adaugari din mituri si legende iudaice sau din alte apocrife crestine?

“Cand avea doisprezece ani parintii sai au mers, ca de obicei, sa petreaca Pastile la Ierusalim. Si dupa ce-a trecut sarbatoarea au pornit inapoi spre casa. Pe drum insa copilul s-a razgandit si s-a intors la Ierusalim. Parintii nevazandu-l, socoteau ca o fi cu alti tovarasi de calatorie.
Trecu o zi. Dupa ce l-au cautat pe la rude si nu l-au gasit, s-au ingrijorat si au hotarat sa mearga iar la Ierusalim. Abia dupa trei zile au dat de el, asezat in Templu, in mijlocul invatatilor pe care-i asculta si intreba despre Lege.
Cu totii priveau si se minunau cum un copil poate sa inchida gura batranilor si invatatorilor poporului, explicand foarte limpede capetele Legii si parabolele profetilor.”

Evanghelia araba a copilariei Mantuitorului

Un alt text important in care gasim relatari cu privire la copilaria lui Isus este Evanghelia araba a copilariei Mantuitorului.
Nu putem spune din start ca aceste evanghelii, considerate eretice, sunt false si neadevarate pentru ca nu avem nicio baza pentru a afirma acest lucru. Nu se afla in nicio contradictie cu vreo evanghelie canonica pentru ca in cele canonice nu s-a vorbit nimic despre aceasta perioada a copilariei sale. Probabil tocmai din acest motiv…
Desi aceste carti nu au fost pana acum acceptate, unele din invataturile lor au fost trimise pe cale orala, in ciuda bisericii. Astfel, ne aducem aminte probabil de orele de religie din scoala primara, unde ne-a fost povestit cum Isus a dat viata pasarilor din lut.
In aceasta evanghelie gasim multe intamplari relatate si in Evanghelia lui Pseudo-Toma. Invierea copilului cazut de pe acoperis, vrabiile din noroi, blestemul unui copil care l-a imbrancit pe Isus, intamplarile cu “invatatorul neinvatat” care dorea sa-l invete pe Isus literele alfabetului etc.
Aici mai gasim niste fragmente in care Isus vorbeste despre astronomie, fizica, medicina, despre calitatile trupului, despre tumori si efectele lor si despre altele care “mintea nici unei creaturi nu le-ar putea cuprinde.” Acestea sunt prezentate intr-un dialog cu un filozof de la Templu, in cele 3 zile cat acesta a stat acolo.

Nici aici nu gasim prea multe informatii despre viata lui Isus dupa 12 ani si pana la botezul sau.
“Din ziua aceea isi ascunse minunile tainice si se ocupa cu studiul Legii pana la varsta de 30 de ani.”

Evanghelia lui Pseudo-Matei

Evanghelia lui Pseudo-Matei aduce detalii surprinzatoare cu privire la copilaria lui Isus, insa nici aceasta carte nu poate fi considerata veridica si de luat in seama pentru a completa puzzle-ul vietii lui Isus. Aici sunt prezentate scene in care Isus “mergea inaintea balaurului si le poruncea sa nu faca rau nimanui”, sau cum ii porunceste unui palmier sa isi aplece crengile si apoi sa le ridice etc.
Aceste relatari pot fi interpretate doar simbolic sau alegoric, fapt ce ar putea da nastere unor interpretari grosiere. Cartea este plina de invataturi, insa nu ofera nimic despre istoricul Isus.

Isus intre 12 si 30 de ani

Nu se cunosc prea multe despre Isus in aceasta perioada. Insa despre cum acesta isi castiga traiul gasim urmatorul incidiu: “Nu este acesta tamplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda si al lui Simion? Si nu sunt surorile Lui aici intre noi?” (Marcu 6.3).
Acest pasaj confirma faptul ca Isus isi castiga existenta lucrand ca tamplar si pana la varsta de 30 de ani a stat probabil pe langa tatal sau, ajutandu-l la diverse munci.
Isus era un tamplar, insa isi petrecea mult timp invatand. Una din regulile evreiesti pentru copii de parte barbateasca, daca simteau chemarea, era ca pana la varsta de 11 ani sa cunoasca Torah, primele 5 carti ale Vechiului Testament. Isus era un om care cunostea foarte bine Scriptura, lucru ce l-a ajutat sa devina mai apoi invatator.

Este asadar destul de cert faptul ca Isus intre varsta de 12 si 30 de ani a stat in casa tatalui sau Iosif unde invata si practica mestesugul tamplariei pentru a-si castiga in mod cinstit existenta.

 

 

Isus dupa 30 de ani

Isus era un rabi, un invatator al Legii (i se spunea “Rabuni” sau “Invatatorule”) si-a petrecut mult timp in lucrarea de la Templu si isi castiga existenta ca tamplar. (In stanga in imagine, reconstituirea fetei lui Isus)

Isus a inceput sa predice dupa ce a fost botezat de catre Sfantul Ioan Botezatorul, la varsta de aproape 30 de ani. Dupa botezare, Isus a facut mai multe minuni.
Prima minune a lui Isus a fost minunea de la Cana, unde a preschimbat apa in vin. Printre cele mai cunoscute minuni ale sale se enumera scoaterea duhurilor rele din oameni, vindecari (orbi, ciungi, leprosi), potolirea furtunii, inmultirea painilor si a pestilor etc.

Isus a vindecat oameni de duhurile rele, ritual practicat si astazi.
Exorcismul este un ritual prezent in multe religii si culturi. Cele mai vechi referinte cu privire la posedare provin de la sumerieni. Acestia credeau ca toate bolile trupului si ale mintii sunt cauzate de niste spirite ale mortilor care salasluiau in Infern.
Mai tarziu, ritualurile de exorcizare sunt mentionate si in Noul Testament.
Potrivit invataturii Bisericii, diavolul are o anumita stapanire asupra oamenilor. Apostolul Pavel il numeste dumnezeul al acestei lumi. Si Isus il descrie pe diavol drept stapanitor al acestei lumi (2 Cor 4, 4). Si Isus a practicat astfel de ritualuri de exorcizare.
El si-a dedicat toata viata invingerii raului. Numeroase episoade din Evanghelii unde Isus elibereaza indracitii sunt si astazi jucate de preotii crestini si catolici.
In vremea respectiva se atribuiau Satanei tot ce era rau, inclusiv anumite fenomene care astazi tin de domeniul psihiatriei. Orice boala era de vazuta ca un semn al puterii Raului asupra omului, iar interpretarea putin exagerata a scripturilor, cum ca scotea – la propriu – draci din oameni este cel putin periculoasa. Oamenii erau bolnavi, iar Isus ii vindeca de Rau / boala (Satan).

In acea perioada, lumea era una a supranaturalului, in care multi oameni considerati magi faceau asemenea minuni: imparatul Vespasian vindeca oameni, Apollonius din Tyana savarsea vindecari miraculoase, etc.

Scripturile nu ne dau prea multe amanunte despre cum vindeca el bolnavii, acestea raman inca un mister.

Aceste vindecari facute de Isus au ajuns si la urechile rudelor lui. Gasim in Marcu 3:21 : Rudele lui Isus, cand au auzit cele ce se petreceau, au venit sa puna mana pe El. Caci ziceau: “Si-a iesit din minti.”
Marcu 3:22 Si carturarii, care se pogorasera din Ierusalim ziceau: Este stapanit de Beelzebul; scoate dracii cu ajutorul domnului dracilor.

Isus nu numai ca a devenit cunoscut prin invataturile sale, insa a provocat multe suspiciuni. Din acel fragment ne dam seama ca nici rudele sale nu intelegeau ce se intampla cu el.

Familia lui Isus

Franturile, puse cap la cap, ne ofera astazi cateva informatii pretioase. Ebionitii, urmasii invataturilor lui Isus, sustineau ca acesta a fost fiul natural al Mariei si al lui Iosif. Insa Isus nu a fost singurul copil al Mariei si al lui Iosif. Din Marcu 6.3 si din alte cateva surse aflam ca Isus mai avea inca patru frati si doua surori: Iacov (unele surse indica numele Iacob), Iose (Iosif), Iuda si Simion. Numele celor doua surori nu este cunoscut, iar in biblie femeile nu sunt mentionate, cu mici exceptii.

Unele scrieri indica faptul ca Isus ar fi fost insurat si ar fi avut – destul de probabil – si copii.
Maria Magdalena s-a nascut probabil intr-un oras de pescari foarte sarac, numit Magdala. Papa Grigore a spus ca Maria Magdalena era o femeie cu un statut de femeie usoara. Isus ar fi salvat-o de la uciderea cu pietre de catre iudei, apoi ea si-ar fi cerut iertare, spalandu-i picioarele. Acest ritual facea parte din traditia evreiasca a casatoriei, unde femeia era supusa barbatului.
Gasim intr-o evanghelie a lui Filip, descoperita la Nag Hammadi:
“Si in compania Mantuitorului a fost Maria Magdalena. Hristos a iubit-o mai mult decat pe toti ucenicii, [si o] saruta adesea pe ea pe gura. Restul ucenicilor au fost jigniti de catre aceasta si si-a exprimat dezaprobarea”.

Nu se stie cu certitudine daca Isus a fost insurat, sau daca aceasta chiar a fost sotia lui. Biblia nu mentioneaza acest lucru. Interesant este faptul ca nici sotiile ucenicilor nu sunt mentionate: nici sotia lui Petru, sotia lui Iuda, Ioan, Matei etc. Motivul fiind – probabil – ca femeile aveau un statut inferior, nu detineau bani si erau supuse barbatului dupa legea vechiului testament.

Judecata lui Isus

Isus a fost arestat de catre cohorta romana din Ierusalim in Gradina Ghetsimani, de unde a fost dus legat la Ierusalim, unde preotii urmau sa-l judece. Acolo s-a aflat si Nicodim si Iosif din Arimateea, discipolii lui Isus.
Isus a fost dus la Ana, fostul mare preot si socrul lui Caiafa, apoi la Caiafa, actualul mare preot de atunci.
Au fost adusi martori ce aduceau acuzatii lui Isus ca el ar fi: incercat sa darame templul si sa-l reconstruiasca in 3 zile, prorociile false, hulirea, autoploclamarea ca Fiu al lui Dumnezeu, etc.
Caiafa l-a intrebat, din curiozitate, pe Isus daca e chiar Fiul lui Dumnezeu. Isus a facut celebra afirmatie: “Da, sunt si de acum inainte il veti vedea la dreapta Tatalui Meu.” La aceste cuvinte Caiafa isi rupse vesmantul; era clar, Isus il hulise pe Dumnezeu iar asta insemna condamnarea la moarte.
Isus este batut, scuipat de multime, de soldati si de preoti.

A fost dus la guvernatorul roman al Iudeei, pe atunci Pilat din Pont. Pilat, desi un om crud, devine milos cu Isus. Gasindu-l nevinovat si la cererea sotiei sale, Claudia, cerandu-i eliberarea sa, il trimite la regele Irod Antipa. Nici Irod nu-i gaseste o vina, in schimb il batjocoreste, punandu-I o hamalida alba, la adresa ca el era proclamat: “Imparatul iudeilor”. Acesta l-a trimis inapoi la Pilat pentru a-l judeca.
Dupa multe intrebari adresate lui Isus dar care au ramas fara raspuns, Pilat ii trimite pe soldati sa-l biciuiasca, ca dupa aceasta pedeapsa sa-l elibereze.
Pilat se sinucide mai tarziu, in anul 36.

In anul 1961 arheologii italieni au descoperit o tabla de piatra pe care este gravat numele lui Pilat din Pont. Piatra masoara 80 de centimetri inaltime, 60 latime si 20 grosime. Pe piatra este scris “S TIBERIEVM” insemnand Tiberiu, iar pe al doilea rand, NTIVS PILATVS (Pontius Pilatus). Pe al treilea rand gasim si indiciul care ne confirma ca este vorba chir de Pilat, prefectul Iudeii: ECTVS IVDAE (Prefect al Iudeii).
Fapt ce contrazice evanghelia lui Luca unde este scris ca Pilat era procurator. Acest detaliu nu are o importanta deosebita. In anii 6 – 41 Iudeea era condusa de prefecti, iar intre anii 44 – 66 de procuratori.

Potrivit traditiei crestine, Isus ar fi primit intre 36 – 56 de lovituri de bici. S-au folosit biciuri cu tepi de fier, facute de romani, numite flagellum. Tortura nu s-a oprit aici, scrierile crestine spun ca i s-a pus o cununa facuta din spini pe cap, l-au batut apoi cu bete de trestie si l-au batjocorit prin punerea unei hlamide rosii, semn distinctiv intalnit la consulii si imparatii romani, fiind proclamat Imparatul Iudeilor.
Daca toate acestea nu l-au omorat, nu se stie cum a carat mai apoi crucea imensa de lemn. In mod normal, dupa ce a fost biciuit, trebuia sa-l elibereze. Acest lucru nu s-a intamplat.

Isus a fost condamnat la moarte prin crucificare si a fost nevoit sa-si poarte crucea pana pe Dealul Golgota. Datorita epuizarii, pierderii de sange si a caldurii, Isus nu mai putea sa-si care propria cruce. Astfel, soldatii romani l-ar fi luat pe Simion din Cirene sa-i duca crucea.
Scrierile crestine spun ca pe drum, o anumita femeie ar fi venit la el si ar fi sters sudoarea si sangele provocat de cununa de spini cu valul ei.

Crucificarea

Crucificarea este o metoda antica de executie dureroasa in care condamnatul este legat de un lemn in forma de cruce (sau alte forme) si lasat sa atarne pana acesta murea. Termenul provine din latina “crucifixio” fiind format din “cruci” (cruce) + “ficere” (a fixa)
Crucificarea era folosinta de persi, cartagieni si de romani intre anii 600 i.e.n. si 337 e.n., cand imparatul Constantin I a scos aceasta forma de executare.
Isus Nazarineanul a fost cea mai faimoasa victima a crucificarii.

Dupa ce au ajuns pe Dealul Golgota, unde a fost ingropat Adam, primul om conform Bibliei, acolo l-au legat pe Isus de cruce de maini si de picioare, si inaltata in fata tuturor, alaturi de cei 2 talhari. Evreii si soldatii romani il batjocoreau. Isus il iarta pe un talhar si ii promite un paradis dupa moarte. Alaturi de el, statea Maria, mama lui, Maria Magdalena (anumite scrieri apocrife o considera sotia lui) si Ioan, ucenicul sau. Ioan a dus-o acasa pe Maria, mama sa, ca sa nu sufere mai mult.

In evangheliile sinoptice (Matei, Marcu si Luca) si in multe evanghelii apocrife si gnostice descoperite la Nag Hammadi este mentionat intunericul care s-a facut cand Isus era pe cruce. In Evanghelia lui Bartolomeu gasim: “Si cand intunericul a venit, am privit si am vazut ca ai disparut de pe cruce,” (I, 7)
In Evaghelia lui Petru, scrisa intre anii 36 – 70: “Era in miezul zilei cand intunericul a cuprins Iudeea. Multi umblau cu faclii aprinse crezand ca s-a facut noapte”. “Si a trimis Pilat dupa iudeii si le-a zis: Ati vazut ce s-a intamplat? Iar ei au raspuns: N-a fost decat o eclipsa de Soare”.
Intamplarile relatate de evanghelii s-au petrecut intr-un cerc irational de fictiune si iluzii si nu este de mirare ca fiecare dintre evanghelisti povesteste altceva.
Se pare ca doar Ioan a fost martor la crucificare. Insa nici el probabil nu a stat pana ce Isus a murit, fiind trimis de Isus sa o duca acasa pe Maria. Ceilalti evanghelisti s-au inspirat din alte zvonuri si povestiri transmise pe cale orala. Cateodata un evanghelist ori altul, pentru dramatizarea naratiunii ori pentru scoaterea in evidenta a vreunei teze, adauga produsul propriei sale imaginatii.
Insa nici intamplarile scrise de Ioan nu stim cat de veridice sunt. El si-a scris evanghelia in jurul anului 97, adica la 64 de ani de la moartea lui Isus. Se pare ca el nu si-a mai amintit de intunericul produs cand Isus era pe cruce (poate pentru ca el nu a fost prezent?).
Este posibil oare, odata cu trecerea anilor, sa se fi transmis in popor ca atunci cand Isus era pe cruce s-a facut intuneric peste pamant, pentru a i se da o dimensiune cosmica, divina, a lui Isus?

Dupa-amiaza, Isus striga cu voce tare Tatalui sau, ca si-a indeplinit sarcina pe Pamant si ca duhul sa plece din corp. Isus moare in cele din urma.

Astfel Isus a fost arestat, judecat si condamnat la moarte prin crucificare.
Suferinta si moartea lui Isus reprezinta un aspect al doctrinei salvarii in teologia crestina. Crestinii il privesc pe Isus ca pe un Mesia si inteleg moartea sa ca fiind o necesitate pentru a li se ierta pacatele.

Crucificarea lui Isus este descrisa in toate patru evanghelii, atestate si de alte surse din acea perioada.

Continuare: Viata lui Isus – Invierea Autor: Marius, www.descopera.org,
Publicat de Marius Ignatescu la data: 3 - noiembrie - 2009, categoria: Cultura, Religii si credinte