Inflexiunile
limbii ebraice vechi pot fi foarte inselatoare chiar si pentru savanti –
si amagitoare au fost si in traducerea Bibliei. Insa, din informatiile
pe care le avem, putem aduce la lumina niste lucruri putin stiute de
multi.
Iacov era probabil singurul care cunostea intregul adevar despre viata
lui Isus. Pana si Pavel recunoaste, probabil in semn de respect, ca Isus
cel Inviat s-a aratat pentru prima oara lui Iacov. Ceea ce nu intelegem
este cum invatatura lui Iacov a devenit “erezia ebionitilor” iar
speculatiile lui Pavel au devenit “crestinism”. Pavel n-a respectat nici
macar o singura dorinta a lui Isus. Si totusi… nu l-a propovaduit pe
Isus, ci l-a transformat in Hristos, a proiectat istoricul in cosmic.
El cunoastea valoarea cuvantului, stia ca elenismul ii va universaliza crestinismul.
Dar cine a fost defapt Isus?
In Islamism, Isus este considerat unul dintre cei mai importanti
profeti, insa nu este recunoscut ca fiind divin, ci un invatator. La fel
era considerat si de ebioniti, urmasi ai invataturii lui Isus.
Isus din Nazaret s-a nascut intre 7-2
i.e.n, si a murit in 25 – 36 e.n. Este cunoscut ca Isus Hristos si este
figura centrala a crestinismului.
Nasterea lui Isus
Potrivit unor surse, data de 25
decembrie s-a ales ca data de nastere a lui Isus deoarece coincidea cu
festivitatea romana Sol Invictus, “Soarele neinvins”.
In Luca 2:1 gasim urmatorul fragment:
“In vremea aceea a iesit o porunca de la Cezar Augustus sa se inscrie
toata lumea. Toti se duceau sa se inscrie, fiecare in cetatea lui. Iosif
s-a suit si el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca sa se duca in
Iudea, in cetatea lui David, numita Betleem, – pentru ca era din casa si
din semintia lui David, – sa se inscrie impreuna cu Maria, logodnica
lui, care era insarcinata. Pe cand erau ei acolo, s-a implinit vremea
cand trebuia sa nasca Maria.”
Evanghelistii
nu s-au preocupat de data nasterii lui Isus si nici nu au scris o
bibliografie a acestuia. Se mentioneaza doar “in vremea aceea, a iesit o
porunca de la Cezar Augustus”. Afland data decretului, am putea afla cu
aproximatie macar, luna in care s-a nascut Isus.
Un alt indiciu provine din “inscrierea aceasta s-a facut intaia data pe
cand era dregator in Siria Quirinius”. Quirinius a fost de doua ori
dregator, o data intre anii 8 – 6 i.e.n, iar a doua oara in 7 e.n. Cu
siguranta este vorba de prima guvernare a lui Quirinius si anume 8 � 6
i.e.n.
Unii cercetatori banuiesc ca Isus s-a nascut primavara sau vara.
Calatoria lui Iosif si a Mariei a durat
probabil 5 zile, distanta intre Nazaret si Betleem fiind de 170 km fiind
o adevarata provocare pentru Maria, insarcinata in luna a noua. Maria a
trebuit sa indure drumul greu, alimentatia neregulata si lipsa unui loc
de innoptare.
Tot in Luca, gasim fragmentul: “Si a nascut pe Fiul ei intai nascut”.
Luca relateaza simplu si concis faptul ca Isus a fost cel mai mare
dintre copiii Mariei si ai lui Iosif. Desi biserica crede ca expresia
“intai nascut” inseamna “singurul nascut”, trebuie constatat ca in acel
fragment gasim “prototokos”, insemnand “primul nascut”, nu “monogenes”,
“singurul nascut”. Acest lucru confirma faptul ca Isus nu a fost
singurul copil al Mariei si al lui Iosif, ci a fost primul dintre ei.
Lucru confirmat si de alte documente istorice, ce arata ca Isus a mai
avut inca patru frati si doua surori (sau chiar mai multe).
Copilaria lui Isus
Fara indoiala Isus a fost un copil inteligent, asta reiese si din numeroasele texte ce vorbesc despre el.
Minunile facute de Isus in copilaria sa
apar in mai multe texte apocrife, cu anumite adaugari si schimbari, insa
ele lipsesc din evangheliile canonice. In evangheliile canonice Isus
dispare pe la varsta de 12 ani, dupa ce predica in Templu si reapare la
varsta de aproape 30 de ani, cand a fost botezat de Ioan Botezatorul.
Spatiul acesta este umplut insa de evangheliile apocrife, care ne
formeaza o imagine total diferita a lui Isus, fata de cum il stim din
evangheliile Noului Testament.
In Evanghelia dupa Matei copilaria lui Isus lipseste total. In Marcu,
apare doar in momentul in care parintii il pierd pe Isus, regasindu-l in
Templul din Ierusalim, aflat printre invatati. Nici in Evanghelia dupa
Ioan nu avem indicii cu privire la copilaria lui Isus, acesta incepand
cu venirea lui Ioan Botezatorul. In Evanghelia lui Luca aflam mai multe
despre nasterea lui Ioan Botezatorul, iar Isus apare doar la varsta de
12 ani, predicand la Templu. Urmeaza apoi un spatiu gol unde nu gasim
nimic despre el, si reapare la varsta de 30 de ani.
Copilaria sa poate fi gasita in Evanghelia lui Pseudo-Toma si in
numeroase texte apocrife si legende. Nu stim insa daca acestea relateaza
adevarul, cert este ca toate scrierile despre Isus referitoare la
copilaria acestuia au fost declarate apocrife si nu au fost acceptate.
Evanghelia lui Pseudo-Toma relateaza multe intamplari din copilaria lui Isus care nu sunt incluse in Evangheliile canonice.
In “Evanghelia lui Pseudo-Toma” sau
“Povestirile lui Toma” gasim parca un alt Isus. Acest text enumera o
serie de minuni pe care Isus le-ar fi facut in vremea copilariei sale.
Evanghelia lui Pseudo-Toma relateaza o intamplare pe cand Isus avea cinci ani:
“Copilul Isus, pe cand avea cinci ani, se juca dupa ploaie in albia unui
suvoi: aduna apele murdare in cateva gropi si le limpezea cu un singur
cuvant poruncitor. Framantand apoi cu mainile noroiul moale a plasmuit
douasprezece vrabii. A facut aceasta intr-o sambata. Mai mult copii se
jucau impreuna cu el. Un iudeu care a vazut ca Isus se juca in ziua de
sabat a alergat si l-a parat tatalui sau zicand: Iata, fiul tau se joaca
la parau; a facut douasprezece pasari de noroi profanand ziua
sabatului. Iosif veni la parau si vazandu-l pe Isus incepu sa-l certe:
De ce faci in zi de sabat ce nu este ingaduit? Dar Isus, lovindu-si
palmele una de cealalta, striga vrabiilor de noroi: Luati-va zborul! Si
pasarile au batut din aripi si s-au indepartat cu mare larma.
Iudeii care erau de fata s-au inspaimantat. Apoi au mers si au povestit mai marilor lor isprava lui Isus.”
Cand un alt copil ii tulbura apa cu care se juca, Isus il usca asemenea
unui copac – ceea ce va face multi ani mai tarziu cu pomul fara rod,
probabil singurul act de “cruzime” al varstei adulte.
Aceste intamplari ce-l descriu pe Isus
ca pe un mic vrajitor cu cunostinte de Kabbalah si alchimie, ce poate da
viata pasarilor din lut, dar care si omoara copii nevinovati, pot fi o
sursa pentru cei in cautare de senzational. Interesant este faptul ca
toti marii fondatori de religii – desi el se pare ca nu si-a dorit sa se
enumere printre ei – au coagulat in jurul lor o serie de traditii cu
marturisiri fabulatorii, in cadrul carora insusirile personajului
principal sunt exacerbate pana la ridicol.
Pe un alt copil, care il imbranceste in fuga, il blesteama, iar copilul
se prabuseste mort. Parintii care vin sa se planga blajinului Iosif de
cruzimea lui Iisus raman aproape imediat orbi. Nici Iosif, care il
mustra, nu scapa de amenintari : “Oare nu stii ca sunt al tau ? De ce ma
superi? ” Invatatorii care incearca sa il invete tainele literelor sunt
inmarmuriti in fata intelepciunii lui Isus, dar un dascal ce
indrazneste sa il loveasca moare in clipa urmatoare. Chiar daca ii iarta
la un moment dat pe cei cazuti “sub puterea blestemului” sau, textul nu
ne spune daca si cei morti au fost inviati. Un Isus straniu, crud,
violent in puterea sa nelimitata, un Mantuitor care se joaca la varsta
copilariei cu puterea ce i-a fost data. Intelept, stiind ca este un
invatator si ca va trebui sa ii mantuiasca pe ceilalti, nu ezita sa ii
pedepseasca insa cu cruzimea unui copil.
Aceste fapte aveau mai tarziu sa-i
provoace probleme, din ce in ce mai multi oameni il doreau mort. Mai
tarziu Isus va fi dus alungat din Egipt. “Dupa moartea lui Irod, Iosif a
iesit din Egipt si l-a dus pe Isus in pustiu pana cand aveau sa se
potoleasca cei din Ierusalim, care doreau sa ia viata copilului (Isus).”
Tot in aceasta evanghelie, Isus ii tine
lui Zaheu ” care incercase sa-l invete literele alfabetului ” o predica
cel putin ciudata, si este arogant cu invatatorul.
Restul Evangheliei dupa pseudo-Toma (a
nu se confunda cu Evanghelia dupa Toma) este o insiruire de minuni
realizate de Isus in primii ani ai vietii sale. Persoajul Isus cel crud
dispare in ce-a de-a doua jumatate a evangheliei, lasand loc celui cu
iubire pentru oameni, care le castiga iubirea prin miracolele sale.
Isus invie un copil care cazuse de pe acoperis, invie un taietor de
lemne, il vindeca pe Iacob (probabil este vorba de fratele sau) dupa ce
acesta fusese muscat de o vipera, invie un copil rapus de o boala, invie
un zidar in timp ce acesta isi construia casa.
Evanghelia lui Pseudo-Toma este destul de ciudata, in prima parte
prezentandu-ne un Isus crud si nemilos, ca mai apoi acesta sa devina
unul milostiv care-si ajuta aproapele. Sa fie oare adaugari din mituri
si legende iudaice sau din alte apocrife crestine?
“Cand avea doisprezece ani parintii sai
au mers, ca de obicei, sa petreaca Pastile la Ierusalim. Si dupa ce-a
trecut sarbatoarea au pornit inapoi spre casa. Pe drum insa copilul s-a
razgandit si s-a intors la Ierusalim. Parintii nevazandu-l, socoteau ca o
fi cu alti tovarasi de calatorie.
Trecu o zi. Dupa ce l-au cautat pe la rude si nu l-au gasit, s-au
ingrijorat si au hotarat sa mearga iar la Ierusalim. Abia dupa trei zile
au dat de el, asezat in Templu, in mijlocul invatatilor pe care-i
asculta si intreba despre Lege.
Cu totii priveau si se minunau cum un copil poate sa inchida gura
batranilor si invatatorilor poporului, explicand foarte limpede capetele
Legii si parabolele profetilor.”
Evanghelia araba a copilariei Mantuitorului
Un alt text important in care gasim relatari cu privire la copilaria lui Isus este Evanghelia araba a copilariei Mantuitorului.
Nu putem spune din start ca aceste evanghelii, considerate eretice, sunt
false si neadevarate pentru ca nu avem nicio baza pentru a afirma acest
lucru. Nu se afla in nicio contradictie cu vreo evanghelie canonica
pentru ca in cele canonice nu s-a vorbit nimic despre aceasta perioada a
copilariei sale. Probabil tocmai din acest motiv…
Desi aceste carti nu au fost pana acum acceptate, unele din invataturile
lor au fost trimise pe cale orala, in ciuda bisericii. Astfel, ne
aducem aminte probabil de orele de religie din scoala primara, unde ne-a
fost povestit cum Isus a dat viata pasarilor din lut.
In aceasta evanghelie gasim multe intamplari relatate si in Evanghelia
lui Pseudo-Toma. Invierea copilului cazut de pe acoperis, vrabiile din
noroi, blestemul unui copil care l-a imbrancit pe Isus, intamplarile cu
“invatatorul neinvatat” care dorea sa-l invete pe Isus literele
alfabetului etc.
Aici mai gasim niste fragmente in care Isus vorbeste despre astronomie,
fizica, medicina, despre calitatile trupului, despre tumori si efectele
lor si despre altele care “mintea nici unei creaturi nu le-ar putea
cuprinde.” Acestea sunt prezentate intr-un dialog cu un filozof de la
Templu, in cele 3 zile cat acesta a stat acolo.
Nici aici nu gasim prea multe informatii despre viata lui Isus dupa 12 ani si pana la botezul sau.
“Din ziua aceea isi ascunse minunile tainice si se ocupa cu studiul Legii pana la varsta de 30 de ani.”
Evanghelia lui Pseudo-Matei
Evanghelia lui Pseudo-Matei aduce
detalii surprinzatoare cu privire la copilaria lui Isus, insa nici
aceasta carte nu poate fi considerata veridica si de luat in seama
pentru a completa puzzle-ul vietii lui Isus. Aici sunt prezentate scene
in care Isus “mergea inaintea balaurului si le poruncea sa nu faca rau
nimanui”, sau cum ii porunceste unui palmier sa isi aplece crengile si
apoi sa le ridice etc.
Aceste relatari pot fi interpretate doar simbolic sau alegoric, fapt ce
ar putea da nastere unor interpretari grosiere. Cartea este plina de
invataturi, insa nu ofera nimic despre istoricul Isus.
Isus intre 12 si 30 de ani
Nu se cunosc prea multe despre Isus in
aceasta perioada. Insa despre cum acesta isi castiga traiul gasim
urmatorul incidiu: “Nu este acesta tamplarul, feciorul Mariei, fratele
lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda si al lui Simion? Si nu sunt
surorile Lui aici intre noi?” (Marcu 6.3).
Acest pasaj confirma faptul ca Isus isi castiga existenta lucrand ca
tamplar si pana la varsta de 30 de ani a stat probabil pe langa tatal
sau, ajutandu-l la diverse munci.
Isus era un tamplar, insa isi petrecea mult timp invatand. Una din
regulile evreiesti pentru copii de parte barbateasca, daca simteau
chemarea, era ca pana la varsta de 11 ani sa cunoasca Torah, primele 5
carti ale Vechiului Testament. Isus era un om care cunostea foarte bine
Scriptura, lucru ce l-a ajutat sa devina mai apoi invatator.
Este asadar destul de cert faptul ca
Isus intre varsta de 12 si 30 de ani a stat in casa tatalui sau Iosif
unde invata si practica mestesugul tamplariei pentru a-si castiga in mod
cinstit existenta.
Isus dupa 30 de ani
Isus era un rabi, un invatator al Legii
(i se spunea “Rabuni” sau “Invatatorule”) si-a petrecut mult timp in
lucrarea de la Templu si isi castiga existenta ca tamplar. (In stanga in
imagine, reconstituirea fetei lui Isus)
Isus a inceput sa predice dupa ce a fost
botezat de catre Sfantul Ioan Botezatorul, la varsta de aproape 30 de
ani. Dupa botezare, Isus a facut mai multe minuni.
Prima minune a lui Isus a fost minunea de la Cana, unde a preschimbat
apa in vin. Printre cele mai cunoscute minuni ale sale se enumera
scoaterea duhurilor rele din oameni, vindecari (orbi, ciungi, leprosi),
potolirea furtunii, inmultirea painilor si a pestilor etc.
Isus a vindecat oameni de duhurile rele, ritual practicat si astazi.
Exorcismul este un ritual prezent in multe religii si culturi. Cele mai
vechi referinte cu privire la posedare provin de la sumerieni. Acestia
credeau ca toate bolile trupului si ale mintii sunt cauzate de niste
spirite ale mortilor care salasluiau in Infern.
Mai tarziu, ritualurile de exorcizare sunt mentionate si in Noul Testament.
Potrivit invataturii Bisericii, diavolul are o anumita stapanire asupra
oamenilor. Apostolul Pavel il numeste dumnezeul al acestei lumi. Si Isus
il descrie pe diavol drept stapanitor al acestei lumi (2 Cor 4, 4). Si
Isus a practicat astfel de ritualuri de exorcizare.
El si-a dedicat toata viata invingerii raului. Numeroase episoade din
Evanghelii unde Isus elibereaza indracitii sunt si astazi jucate de
preotii crestini si catolici.
In vremea respectiva se atribuiau Satanei tot ce era rau, inclusiv
anumite fenomene care astazi tin de domeniul psihiatriei. Orice boala
era de vazuta ca un semn al puterii Raului asupra omului, iar
interpretarea putin exagerata a scripturilor, cum ca scotea – la propriu
– draci din oameni este cel putin periculoasa. Oamenii erau bolnavi,
iar Isus ii vindeca de Rau / boala (Satan).
In acea perioada, lumea era una a
supranaturalului, in care multi oameni considerati magi faceau asemenea
minuni: imparatul Vespasian vindeca oameni, Apollonius din Tyana
savarsea vindecari miraculoase, etc.
Scripturile nu ne dau prea multe amanunte despre cum vindeca el bolnavii, acestea raman inca un mister.
Aceste vindecari facute de Isus au ajuns
si la urechile rudelor lui. Gasim in Marcu 3:21 : Rudele lui Isus, cand
au auzit cele ce se petreceau, au venit sa puna mana pe El. Caci
ziceau: “Si-a iesit din minti.”
Marcu 3:22 Si carturarii, care se pogorasera din Ierusalim ziceau: Este
stapanit de Beelzebul; scoate dracii cu ajutorul domnului dracilor.
Isus nu numai ca a devenit cunoscut prin
invataturile sale, insa a provocat multe suspiciuni. Din acel fragment
ne dam seama ca nici rudele sale nu intelegeau ce se intampla cu el.
Familia lui Isus
Franturile, puse cap la cap, ne ofera
astazi cateva informatii pretioase. Ebionitii, urmasii invataturilor lui
Isus, sustineau ca acesta a fost fiul natural al Mariei si al lui
Iosif. Insa Isus nu a fost singurul copil al Mariei si al lui Iosif. Din
Marcu 6.3 si din alte cateva surse aflam ca Isus mai avea inca patru
frati si doua surori: Iacov (unele surse indica numele Iacob), Iose
(Iosif), Iuda si Simion. Numele celor doua surori nu este cunoscut, iar
in biblie femeile nu sunt mentionate, cu mici exceptii.
Unele scrieri indica faptul ca Isus ar fi fost insurat si ar fi avut – destul de probabil – si copii.
Maria Magdalena s-a nascut probabil intr-un oras de pescari foarte
sarac, numit Magdala. Papa Grigore a spus ca Maria Magdalena era o
femeie cu un statut de femeie usoara. Isus ar fi salvat-o de la uciderea
cu pietre de catre iudei, apoi ea si-ar fi cerut iertare, spalandu-i
picioarele. Acest ritual facea parte din traditia evreiasca a
casatoriei, unde femeia era supusa barbatului.
Gasim intr-o evanghelie a lui Filip, descoperita la Nag Hammadi:
“Si in compania Mantuitorului a fost Maria Magdalena. Hristos a iubit-o
mai mult decat pe toti ucenicii, [si o] saruta adesea pe ea pe gura.
Restul ucenicilor au fost jigniti de catre aceasta si si-a exprimat
dezaprobarea”.
Nu se stie cu certitudine daca Isus a fost insurat, sau daca aceasta
chiar a fost sotia lui. Biblia nu mentioneaza acest lucru. Interesant
este faptul ca nici sotiile ucenicilor nu sunt mentionate: nici sotia
lui Petru, sotia lui Iuda, Ioan, Matei etc. Motivul fiind – probabil –
ca femeile aveau un statut inferior, nu detineau bani si erau supuse
barbatului dupa legea vechiului testament.
Judecata lui Isus
Isus a fost arestat de catre cohorta
romana din Ierusalim in Gradina Ghetsimani, de unde a fost dus legat la
Ierusalim, unde preotii urmau sa-l judece. Acolo s-a aflat si Nicodim si
Iosif din Arimateea, discipolii lui Isus.
Isus a fost dus la Ana, fostul mare preot si socrul lui Caiafa, apoi la Caiafa, actualul mare preot de atunci.
Au fost adusi martori ce aduceau acuzatii lui Isus ca el ar fi: incercat
sa darame templul si sa-l reconstruiasca in 3 zile, prorociile false,
hulirea, autoploclamarea ca Fiu al lui Dumnezeu, etc.
Caiafa l-a intrebat, din curiozitate, pe Isus daca e chiar Fiul lui
Dumnezeu. Isus a facut celebra afirmatie: “Da, sunt si de acum inainte
il veti vedea la dreapta Tatalui Meu.” La aceste cuvinte Caiafa isi
rupse vesmantul; era clar, Isus il hulise pe Dumnezeu iar asta insemna
condamnarea la moarte.
Isus este batut, scuipat de multime, de soldati si de preoti.
A
fost dus la guvernatorul roman al Iudeei, pe atunci Pilat din Pont.
Pilat, desi un om crud, devine milos cu Isus. Gasindu-l nevinovat si la
cererea sotiei sale, Claudia, cerandu-i eliberarea sa, il trimite la
regele Irod Antipa. Nici Irod nu-i gaseste o vina, in schimb il
batjocoreste, punandu-I o hamalida alba, la adresa ca el era proclamat:
“Imparatul iudeilor”. Acesta l-a trimis inapoi la Pilat pentru a-l
judeca.
Dupa multe intrebari adresate lui Isus dar care au ramas fara raspuns,
Pilat ii trimite pe soldati sa-l biciuiasca, ca dupa aceasta pedeapsa
sa-l elibereze.
Pilat se sinucide mai tarziu, in anul 36.
In anul 1961 arheologii italieni au
descoperit o tabla de piatra pe care este gravat numele lui Pilat din
Pont. Piatra masoara 80 de centimetri inaltime, 60 latime si 20 grosime.
Pe piatra este scris “S TIBERIEVM” insemnand Tiberiu, iar pe al doilea
rand, NTIVS PILATVS (Pontius Pilatus). Pe al treilea rand gasim si
indiciul care ne confirma ca este vorba chir de Pilat, prefectul Iudeii:
ECTVS IVDAE (Prefect al Iudeii).
Fapt ce contrazice evanghelia lui Luca unde este scris ca Pilat era
procurator. Acest detaliu nu are o importanta deosebita. In anii 6 – 41
Iudeea era condusa de prefecti, iar intre anii 44 – 66 de procuratori.
Potrivit
traditiei crestine, Isus ar fi primit intre 36 – 56 de lovituri de
bici. S-au folosit biciuri cu tepi de fier, facute de romani, numite
flagellum. Tortura nu s-a oprit aici, scrierile crestine spun ca i s-a
pus o cununa facuta din spini pe cap, l-au batut apoi cu bete de trestie
si l-au batjocorit prin punerea unei hlamide rosii, semn distinctiv
intalnit la consulii si imparatii romani, fiind proclamat Imparatul
Iudeilor.
Daca toate acestea nu l-au omorat, nu se stie cum a carat mai apoi
crucea imensa de lemn. In mod normal, dupa ce a fost biciuit, trebuia
sa-l elibereze. Acest lucru nu s-a intamplat.
Isus a fost condamnat la moarte prin
crucificare si a fost nevoit sa-si poarte crucea pana pe Dealul Golgota.
Datorita epuizarii, pierderii de sange si a caldurii, Isus nu mai putea
sa-si care propria cruce. Astfel, soldatii romani l-ar fi luat pe
Simion din Cirene sa-i duca crucea.
Scrierile crestine spun ca pe drum, o anumita femeie ar fi venit la el
si ar fi sters sudoarea si sangele provocat de cununa de spini cu valul
ei.
Crucificarea
Crucificarea este o metoda antica de
executie dureroasa in care condamnatul este legat de un lemn in forma de
cruce (sau alte forme) si lasat sa atarne pana acesta murea. Termenul
provine din latina “crucifixio” fiind format din “cruci” (cruce) +
“ficere” (a fixa)
Crucificarea era folosinta de persi, cartagieni si de romani intre anii
600 i.e.n. si 337 e.n., cand imparatul Constantin I a scos aceasta forma
de executare.
Isus Nazarineanul a fost cea mai faimoasa victima a crucificarii.
Dupa ce au ajuns pe Dealul Golgota, unde
a fost ingropat Adam, primul om conform Bibliei, acolo l-au legat pe
Isus de cruce de maini si de picioare, si inaltata in fata tuturor,
alaturi de cei 2 talhari. Evreii si soldatii romani il batjocoreau. Isus
il iarta pe un talhar si ii promite un paradis dupa moarte. Alaturi de
el, statea Maria, mama lui, Maria Magdalena (anumite scrieri apocrife o
considera sotia lui) si Ioan, ucenicul sau. Ioan a dus-o acasa pe Maria,
mama sa, ca sa nu sufere mai mult.
In
evangheliile sinoptice (Matei, Marcu si Luca) si in multe evanghelii
apocrife si gnostice descoperite la Nag Hammadi este mentionat
intunericul care s-a facut cand Isus era pe cruce. In Evanghelia lui
Bartolomeu gasim: “Si cand intunericul a venit, am privit si am vazut ca
ai disparut de pe cruce,” (I, 7)
In Evaghelia lui Petru, scrisa intre anii 36 – 70: “Era in miezul zilei
cand intunericul a cuprins Iudeea. Multi umblau cu faclii aprinse
crezand ca s-a facut noapte”. “Si a trimis Pilat dupa iudeii si le-a
zis: Ati vazut ce s-a intamplat? Iar ei au raspuns: N-a fost decat o
eclipsa de Soare”.
Intamplarile relatate de evanghelii s-au petrecut intr-un cerc irational
de fictiune si iluzii si nu este de mirare ca fiecare dintre
evanghelisti povesteste altceva.
Se pare ca doar Ioan a fost martor la crucificare. Insa nici el probabil
nu a stat pana ce Isus a murit, fiind trimis de Isus sa o duca acasa pe
Maria. Ceilalti evanghelisti s-au inspirat din alte zvonuri si
povestiri transmise pe cale orala. Cateodata un evanghelist ori altul,
pentru dramatizarea naratiunii ori pentru scoaterea in evidenta a
vreunei teze, adauga produsul propriei sale imaginatii.
Insa nici intamplarile scrise de Ioan nu stim cat de veridice sunt. El
si-a scris evanghelia in jurul anului 97, adica la 64 de ani de la
moartea lui Isus. Se pare ca el nu si-a mai amintit de intunericul
produs cand Isus era pe cruce (poate pentru ca el nu a fost prezent?).
Este posibil oare, odata cu trecerea anilor, sa se fi transmis in popor
ca atunci cand Isus era pe cruce s-a facut intuneric peste pamant,
pentru a i se da o dimensiune cosmica, divina, a lui Isus?
Dupa-amiaza, Isus striga cu voce tare
Tatalui sau, ca si-a indeplinit sarcina pe Pamant si ca duhul sa plece
din corp. Isus moare in cele din urma.
Astfel Isus a fost arestat, judecat si condamnat la moarte prin crucificare.
Suferinta si moartea lui Isus reprezinta un aspect al doctrinei salvarii
in teologia crestina. Crestinii il privesc pe Isus ca pe un Mesia si
inteleg moartea sa ca fiind o necesitate pentru a li se ierta pacatele.
Crucificarea lui Isus este descrisa in toate patru evanghelii, atestate si de alte surse din acea perioada.
