Fascinanta aventură a dragostei

Un fragment din cartea "Fascinanta aventură a dragostei", scrisa de Dr. Ed Wheat:
 
Cuvântul dragoste este unul dintre cele mai neobişnuite cuvinte din limbajul nostru. Este considerat a fi încărcat de sensuri şi totuşi pare insuficient atunci când vrem să exprimăm ceva. Ne iubim partenerul nostru scump de o viaţă întreagă. Dar iubim şi puiul prăjit sau plăcinta cu brânză. Îi iubim şi pe părinţii noştri şi pe copiii noştri. Dar iubim şi cărţile sau fotbalul sau vacanţele la schi, iubim libertatea ceva mai mult ca pe maşina parcată în faţa casei. Iubim serialul favorit, dar şi pe Domnul nostru Isus şi toate astea se adună într-un fel de vorbire neglijentă şi, uneori, într-o gândire încâlcită. Confuzia se măreşte când citim o carte despre care se spune că este de dragoste şi noi descoperim că se referă la atracţia sexuală. Alt autor se referă la o aventură romantică, altul scrie despre o loialitate familială intensă. Deşi fiecare descrie alt tip de relaţie, totuşi toţi o numesc dragoste.
Când scriem o carte despre dragostea în căsătorie, putem apela la limbajul specific al Noului Testament, în care găsim cel puţin cinci cuvinte care se referă la diferitele aspecte ale dragostei din cadrul căsniciei. Cele cinci cuvinte sunt o explicaţie practică despre cum ar trebui să arate viaţa de iubire în cadrul căsniciei. Fiecare gen se zideşte pe temelia celuilalt dinainte. Fiecare îşi are locul ei special, de mare însemnătate aşa cum vei descoperi când vei începe să pui în practică toate aceste moduri de-a iubi în căsnicia ta. Aceste genuri de iubire sunt distincte dar sunt şi interdependente astfel încât procesele fizice, emoţionale şi spirituale se suprapun şi se consolidează unele pe altele în cadrul iubirii.

Prima faţetă pe care o vom analiza este ceea ce Biblia o numeşte epithumia. Acest termen înseamnă dorinţă puternică de orice gen, uneori bună, uneori rea. El înseamnă a pune la inimă, a dori cu pasiune, sau poate însemna şi a râvni. Când este folosit negativ, în Biblie este tradus prin “poftă”. Când este folosit în sens pozitiv este tradus prin dorinţă şi la aceasta ne referim noi. În căsătorie, soţii trebuie să aibă o dorinţă fizică puternică unul după altul care să se exprime printr-o relaţie sexuală plină de desfătare. Acest tip de relaţii nu sunt aspectul cel mai important al căsniciei, dar ele constituie un indicator sigur al sănătăţii căsniciei. Dacă există tensiuni în alte domenii, ele vor ieşi la iveală în acest domeniu. Uneori reacţiile voastre sexuale sunt înăbuşite din cauza diferitelor presiuni sau probleme. Însă chiar cu trecerea timpului, relaţia intimă poate şi trebuie să fie tot mai satisfăcătoare pe măsură ce cei doi parteneri se cunosc tot mai bine. Energia abundentă de la începutul relaţiei trebuie să se transforme într-o exprimare fizică a iubirii care este acum matură, sensibilă, plină de pricepere, cu un partener a cărui reacţii şi preferinţe sunt cunoscute acum în mod intim. Dacă eşti preocupat de aspectele negative ale relaţiei voastre, trebuie în primul rând să le înţelegi şi apoi să le elimini. Cauzele sunt multe, dar tăcerea, suspiciunea, mânia, suferinţa, înţelegerea greşită, teama sau vinovăţia complică şi mai mult situaţia. În cele mai multe cazuri, problemele reale care stau la baza neîmplinirii sexuale nu sunt fizice, organice, ci sufleteşti. De aceea o bună comunicare va rezolva cele mai serioase probleme. Problemele sexuale reflectă uneori sentimentele tale faţă de tine însuţi, sau atitudinile tale negative cu privire la sex, de care va trebui să te dezveţi. Înţelegerea biblică a relaţiei sexuale, care să risipească temerile şi inhibiţiile datorate unei educaţii greşite, este necesară, pentru că Însuşi Dumnezeu a lăsat relaţia intimă ca să fie un mod corect, bun şi sănătos de împlinire a omului în cadrul căsniciei. Şi, desigur, abordarea personală corectă a manifestării sexuale a dragostei în propria căsnicie poate începe prin a pune timp deoparte pentru celălalt, pentru a-i acorda atenţie şi timp, încercaţi să vă închinaţi împreună înaintea actului propriu-zis, pentru că, până la urmă, împlinirea actului pe care Dumnezeu l-a lăsat pentru cei doi soţi ca apropriere supremă este un act de închinare şi de mulţumire către Dumnezeu, Cel care a inventat aceasta.

Următorul aspect pe care-l vom discuta este cel pe care Biblia îl numeşte în Vechiul Tetament eros. Acest tip de dragoste poartă în el ideea de romantism. Nu trebuie să ne gândim la o dragoste carnală, datorită termenului eros, pentru că ea nu este întotdeauna o dragoste senzuală, ci cuprinde în ea dorul de a te uni cu fiinţa iubită. Eros este o dragoste romantică,
pasională şi sentimentală. Ea constituie de obicei punctul de plecare în căsnicie, este dragostea despre care scriu poeţii. Dragostea eros are nevoie să fie ajutată, pentru că este schimbătoare. Dragostea romantică oferă minunate recompense personale care constituie darul lui Dumnezeu Însuşi. Acest gen de dragoste este în întregime emoţional şi nu poate fi chemat după voie, ci apare ca o reacţie sigură atunci când celelalte forme sunt puse în mişcare în cadrul căsniciei. Mai mult ca orice gen de dragoste, eros transformă banalul “alb-negru” din existenţă. Dragostea romantică este un bun medicament pentru temeri şi nelinişti, pentru complexe de inferioritate. Ea scoate la lumină tot ce este mai bun în noi şi ne face să funcţionăm la cel mai înalt nivel al nostru. Ce este de făcut când nimic nu merge aşa cum ar trebui între voi? Îndrăgostiţi-vă! În două moduri această dragoste poate fi învăţată: folosindu-ţi imaginaţia şi asigurând climatul emoţional potrivit pentru tovarăşul de viaţă. Emoţiilor nu li se poate porunci, dar ele vor veni în condiţiile corespunzătoare. Soţii au nevoie să se oprească şi să-şi aducă aminte ce simţeau când erau îndrăgostiţi. Excursii scurte, o seară în doi la lumină scăzută, un cadru liniştit, un picnic sau alte asemenea lucruri pot readuce în relaţie acel fior care face minunate şi unice clipele petrecute împreună. Atingerea fără conotaţii sexuale asigură apariţia sau păstrarea sentimentului romantic. Priviri care arată cât de important este partenerul tău pentru tine cât şi comunicarea lucrurilor care fac plăcere şi care nu, asigură o relaţie care dăinuie plină de împlinire, bucurie şi romantism.

Al treilea gen de dragoste din căsnicie este storge. Aceasta este dragostea confortabilă care înglobează afecţiune naturală şi sentimentul de apartenenţă. Este genul de dragoste din familie, dintre fraţi sau copii şi părinţi. Acest tip de dragoste împlineşte nevoia de a aparţine cuiva, de a face parte dintr-un cerc strâns unit, în care oamenii ţin unul la altul şi manifestă o afecţiune plină de loialitate. Atunci când lumea se arată a fi un loc rece şi potrivnic, storge oferă un refugiu emoţional. Căsnicia căreia îi lipseşte această calitate este ca o casă fără acoperiş în care poate ploua torenţial. Dar când există, storge poate oferi o atmosferă de siguranţă în care
celelalte genuri de dragoste pot sălăşlui şi înflori nestingherite. Emoţiile generate de îndrăgostire pot scădea în intensitate în timp şi dacă dragostea storge nu a avut un rol destul de important la început, cei doi se pot trezi într-o situaţie destul de neplăcută după ce primele emoţii trec. Adevărata unitate iese la iveală după ce copiii cresc şi pleacă iar cei doi pierd scopul pentru care au rămas împreună o viaţă. Noul Testament porunceşte dragostea storge în Romani 12:10, care spune “iubiţi-vă unii pe alţii cu odragoste frăţească”. Geneza 2:24 este versetul care stă la baza acestui tip de dragoste, a cărei importanţă poate fi subestimată din cauza caracterului ei mai puţin spectaculos. Noi toţi avem nevoie de un loc pe care trebuie să-l putem numi cămin, care să reprezinte un loc liniştit, în care să ne simţim confortabil unul cu altul, în care să ştim că suntem cele mai importante persoane pentru cineva care este pe primul loc în viaţa noastră, după Dumnezeu. Încrederea, loialitatea, refugiul emoţional, familiaritatea confortabilă sunt lucrurile care fac casa noastră şi căsnicia noastră locul în care suntem “acasă”.

Al patrulea gen de dragoste care trebuie să aibă un loc important în viaţa noastră de cuplu este fileo. Fileo îl preţuieşte pe cel iubit, manifestă o afecţiune plină de gingăşie pentru el, dar ea aşteaptă întotdeauna reciprocitate. Este dragostea părtăşie, prietenie, tovărăşie şi ea se bazează pe comunicare. În timp ce eros crează îndrăgostiţi, fileo crează prieteni dragi care se bucură de o strânsă părtaşie şi apropiere. Ei îşi împărtăşesc gândurile, sentimentele, atitudinile, planurile şi visele, timpul şi interesele. Este nevoie de doi ca să realizezi fileo. O căsnicie fără fileo va fi lipsită de satisfacţie, chiar dacă există multă pasiune îndormitor. Prietenia duioasă a lui fileo capătă o şi mai mare intensitate şi bucurie atunci când devine o parte a legăturii de dragoste cu aspecte multiple dintre soţ şisoţie. Fileo oferă cea mai consecventă satisfacţie a căsniciei. Fiecare găseşte plăcere în compania celuilalt, îşi poartă reciproc de grijă, se îndrăgesc unul pe celălalt, aceasta este adevărata preţuire. Camaraderia unor buni prieteni care sunt de asemenea şi îndrăgostiţi, pare de două ori mai încântătoare şi dublu de preţioasă. Dar fileo lipseşte în mod ciudat din multe căsnicii. Unii au pierdut pe parcurs armonia care exista între ei la început, alţii nu s-au străduit să o caute pentru că nu au ştiut cum. Sau au nesocotit importanţa ei bazându-se pe atracţia sexuală sau romantică dintre ei. Este timpul să învăţaţi să vă simţiţi confortabil unul în prezenţa celuilalt, în timp ce puneţi bazele prieteniei voastre. Dacă soţul(soţia) este persoana cu care vei petrece toată viaţa ta, atunci de ce să nu construieşti şi o relaţie de prietenie sănătoasă între voi? De ce să nu fie el(ea) cel(cea) cu care împărtăşeşti cele mai ascunse şi intime gânduri, cel(cea) care este persoana în care ai cea mai deplină încredere? Trebuie să fie persoana cu care ai scopuri şi ţeluri comune, împreună cu care lupţi umăr la umăr pentru bunăstarea familiei voastre în toate domeniile. A te destăinui, a conta pe celălalt, a cere ajutorul în nevoie, a împărtăşi aceleaşi interese, a avea momente plăcute împreună sunt lucruri care ţin de construirea unei relaţii de tip fileo. A înţelege pe celălalt este o activitate de o viaţă şi cere receptivitate şi recunoaşterea unicităţii celuilalt ca individ şi în acelaşi timp, mulţumirea că această persoană atât de specială şi unică este cea pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o ca să ne petrecem toată viaţa împreună. Este puterea noastră de a-l( a o) alege în continuare tot pe el(ea) ca persoana care Dumnezeu a ales-o pentru noi să fim una.

Trecem acum de la aspectul fizic la cel spiritual al dragostei. Am lăsat la urmă ce e mai bun, agape, dragostea complet lipsită de egoism, capabilă de a da şi de a da încontinuu, fără să aştepte nimic în schimb. Agape preţuieşte şi slujeşte, în contrast cu fileo, care preţuieşte şi se bucură de celălalt. Agape este dragostea care L-a determinat pe Isus să vină să moară pentru noi, Dumnezeu iubeşte omenirea cu dragostea agape. În plus El are şi fileo pentru cei care se află într-o relaţie personală cu El prin Isus. Dragostea agape este cea care poate fi adusă imediat în căsnicie, deoarece ea este practicată ca urmare a alegerii libere a voinţei tale şi nu depinde de sentimente. Este o dragoste a acţiunii,nu a emoţiilor. Se concentrează asupra a ceea ce faci şi spui, nu asupra a ceea ce simţi. Dragostea agape este conectată la un generator etern, ea iubeşte indiferent de situaţie. Indiferent de cât de imposibil de iubit este cealaltă persoană, agape continuă să se reverse. Atunci când eşti dezamăgit sau chiar rănit, atunci când sentimentele îţi sunt ignorate, atunci când celălalt se află în imposibilitatea de a-ţi răspunde pe măsură din cauza unei boli sau a unei stări rele, atunci când sunt distanţe mari între noi, dragostea agape ştie că trebuie să acţioneze pentru păstrarea a ceea ce avem, a ceea ce Dumnezeu ne-a dat, dar care pentru un timp ne încearcă răbdarea sau credincioşia. Agape înseamnă implicarea în nevoile celorlalţi. Înseamnă devotament necondiţionat. Înseamnă dăruire constructivă bazată pe cunoaştere şi nu pe aşteptări. Înseamnă a ştii că nu ţi se va răspunde la fel, dar a alege să binecuvântezi şi atunci când tu nu eşti binecuvântat de celălalt. Este dragostea inepuizabilă, generoasă, plină de cea mai minunată bunătate. Pentru că ai decis să exprimi agape, vei alege chiar şi atunci când eşti bolnav sau indispus să nu te porţi dezagreabil, să continui să îţi tratezi partenerul cu bunătate. Vei continua să eviţi acele izbucniri care pot fi devastatoare pentru viaţa de cuplu. Ştii cum să te alimentezi din sursa divină de bunătate. Agape dă tot ce ai mai bun celui iubit. Acest tip de dragoste vă va ajuta să depăşiţi fără mari daune perioadele mai tulburi. Este cel mai bun medicament pentru sănătatea mintală. Partenerul nu ajunge mingea de ping-pong a stărilor tale emoţionale. Atunci veţi găsi stabilitatea de care fiecare are nevoie pentru o evoluţie normală şi pozitivă. Apoi, Agape înlătură spiritul de defensivă din ambele părţi. Nu simţi nevoia de a te apăra de atacuri şi nici de a te plânge şi explica mereu. Te ajută să iubeşti într-un mod nou, să te oferi necondiţionat şi deşi poate părea imposibil de realizat, vei avea surpriza să constaţi nu numai că te vei simţi împlinit, ci şi că va aduce căsnicia ta pe linia de plutire în momente de derivă.

Richard Wurmbrand

Richard Heinrich Wurmbrand, pastor: born Bucharest 24 March 1909; President, Jesus to the Communist World (Voice of the Martyrs) 1967-95; married 1936 Sabine Oster (died 2000; one son); died Whittier, California 17 February 2001.
Richard Heinrich Wurmbrand, pastor: born Bucharest 24 March 1909; President, Jesus to the Communist World (Voice of the Martyrs) 1967-95; married 1936 Sabine Oster (died 2000; one son); died Whittier, California 17 February 2001.
Richard Wurmbrand, a former political prisoner in his native Romania, became the leader of one of the most prominent of the anti-Communist bible-smuggling missions. Idiosyncratic and controversial, his work always remained at the margins of mainstream Christian life and, despite the impetus his work gave to a more balanced concern for the persecuted Church in Eastern Europe during the Communist era, he remained an outsider.
He was born in 1909 to Jewish parents, a dentist, Heinrich Wurmbrand and his wife Amalia (née Eckstein). In 1936 he married Sabine Oster, a writer who became a lifelong partner in his work. In the early 1930s it is believed Wurmbrand worked as an atheist agitator but, in 1936, he attended a revivalist meeting and converted to Christianity.
As a Protestant Christian of Jewish background, Wurmbrand soon became involved in the Romanian branches of several foreign-sponsored missions to Romanian Jews. In 1939 he was appointed the secretary in Romania for the Anglican Christian Mission to the Jews and in 1941 became a preacher for the Swedish Israel Mission in Bucharest, transferring in 1944 to the Norwegian equivalent.
He was imprisoned by the Communist government in 1948 during a harsh crackdown against Christians of all denominations. While ill with typhus he was sentenced at a secret trial to 20 years' imprisonment. By his own account, he was beaten, bound and subjected to brainwashing.
He was freed under amnesty in 1956. He worked for a short time as pastor of a small Lutheran congregation (and was possibly ordained) before denouncing the government and going underground. He was again arrested in 1959 in a further wave of persecution and sentenced to 25 years. In 1964 he was released during the thaw that brought freedom to thousands of religious and political prisoners, and the following year was brought out of Romania by the Norwegian Mission he had worked for 20 years earlier, together with the Jewish-Christian Alliance.
He and his family flew to Rome on 6 December 1965 with visas for Israel. But the Jewish Welfare Agency was reluctant to send them on to Israel when it discovered they were Christian Jews. Wurmbrand settled in the United States in 1966, where he was naturalised in 1971.
It was in his adopted homeland that his new career took off. In 1967 he set up Jesus to the Communist World (later Voice of the Martyrs), a bible-smuggling mission and anti-Communist crusading organisation based in Glendale, California. Its first international congress was held in April 1969 in London. Wurmbrand was president and high-profile leader of the organisation. Thousands turned out to hear him on speaking tours and he made a powerful impression on many of those who came to hear him. He succeeded in raising large sums of money for the mission.
In 1967 he published Tortured for Christ, his account of his suffering in Romanian Communist jails, a book that became an international bestseller. This was the first in what became a stream of books praising the Eastern European "heroes" of the faith and denouncing Communist persecution.
Wurmbrand's view of the Church was simplistic; he believed that all suffering Christians were united in one underground church that had overcome denominational rivalries. He identified the Soviet and other Communist governments as "the Beast of the Apocalypse". His testimony received an eager hearing, and in August 1967 he made a presentation to the House Un-American Activities Committee in Washington. He constantly denounced the World Council of Churches, to which Soviet-bloc countries belonged, accusing it of "collaborating with the Communists".
Wurmbrand's publications were full of unsubstantiated (though possibly true) stories. He frequently claimed that there were "tens of thousands" of Christians in prison in the Soviet Union, when the numbers were probably in the region of a thousand. This was not a deliberate distortion - Wurmbrand simply did not see any significant difference between the worst times of Stalinism and periods when repression was more subtle.
As for the West, he denounced its "complacency" and alleged that "the Communists have already murdered many leading figures in the USA", including the two Kennedy brothers and Martin Luther King. He was once arrested on the campus at Berkeley for opposing what he considered were Communist-inspired anti-war demonstrations.
Doubts persisted over the veracity of some of his testimony and about his origins and many Western Churches gave him a wide berth. In particular, it was difficult to establish whether he had ever received a theological education or been validly ordained. However, he was awarded a Doctor of Divinity degree at Indiana Christian University in 1972. With the passing of Communism in his homeland in December 1989, Wurmbrand immediately revisited Romania to preach in various churches. He retired in 1995, remaining in California.
Wurmbrand suffered - like so many Christians of all denominations - at the hands of Romania's Communist rulers, but his identification of Communism as "the most dangerous sin in the world" reflected his obsession. His fervour as a public speaker allowed emotion to obscure critical examination of his wild claims. Nevertheless, his relentless preaching, speaking and writing helped put the issue of the persecuted Christian Churches of the Communist-ruled world on the agenda, even if in distorted form.
"I'll never forget the first time I heard him speak," one British Christian recalled:
It was at the famous Tron Church in Glasgow. The place was packed with well-to-do Church of Scotland types. This gaunt man dressed in black robes made his way to the high pulpit and surveyed us all, looking pale and ill, like an Auschwitz survivor. He opened his mouth to speak, but instead a high-pitched scream of agony echoed round the church. Everyone went deathly silent. Leaning over the pulpit he whispered into the silence: "You have just heard the authentic voice of the suffering church." 

Creştinismul redus la esenţe

În 1941 C.S.Lewis prezenta la Radio Londra, într-o serie de 29 de emisiuni, meditaţiile sale cu privire la enormul teritoriu comun tuturor religiilor creştine. „-Când s-a spus totul despre diviziunile din creştinism, încă rămâne, prin mila lui Dumnezeu, un enorm teritoriu comun”, spunea el. Aceste emisiuni au fost apoi publicate în cartea “Creştinismul redus la esenţe” (Mere Christianity), o capodoperă a literaturii creştine moderne. “O strălucită şi profundă prezentare a credinţelor fundamentale ale creştinismului, o carte care produce o delectare pentru intelect şi o tonică înaripare a credinţei.”

“Creştinismul redus la esenţe” este una dintre capodoperele literaturii creştine moderne. O strălucită şi profundă prezentare a credinţelor fundamentale ale creştinismului, o carte care produce o delectare pentru intelect şi o tonică înaripare a credinţei. De la data cînd a fost mai întîi publicată (1941) şi pînă astăzi, cartea aceasta s-a vîndut în sute de mii de exemplare şi le-a slujit multor intelectuali drept călăuză pentru întoarcerea la o credinţă vie şi mîntuitoare în Dumnezeu. Printre cei ce s-au convertit prin citirea ei se numără şi Chuck Colson, fost consilier al preşedintelui Nixon. Implicat în scandalul Watergate, Chuck Colson a ajuns la închisoare. Acolo a citit această carte, s-a convertit la creştinism, şi ulterior a devenit una dintre personalităţile cele mai remarcabile ale vieţii religioase americane.


Cine este autorul cărţii acesteia? Clive Staples Lewis s-a născut în Belfast în Irlanda de nord, în anul 1898. Şi-a făcut studiile la Universitatea Oxford, unde a rămas apoi ca lector de literatură şi filologie engleză. Cu timpul, a ajuns să fie unul dintre cei mai apreciaţi profesori ai Oxfordului, prelegerile lui atrăgînd un număr enorm de mare de studenţi şi alţi auditori. în 1954 s-a mutat la Cambridge, unde a preluat postul de profesor şef de catedră de literatură medievală engleză. Cea mai mare parte a vieţii a trăit singur. Abia în 1956 s-a căsătorit cu o evreică americană, Joy Davidman Gresham, o fostă comunistă atee care a devenit creştină citind cărţile lui şi care era bolnavă de cancer. Ea a murit în anul 1960. Trei ani mai tîrziu a trecut şi el din viaţa aceasta printr-un atac de inimă. C.S. Lewis a fost un savant cu o vastă cultură filozofică, ştiinţifică şi literară. El a scris un număr de 58 de cărţi de o uimitoare varietate tematică: poezie, critică literară, filozofie, apologetică creştină, romane ştiinţifico-fantastice, unele pentru adulţi, altele pentru copii, şi cărţi referitoare direct la viaţa spirituală a creştinismului.

La mai bine de 20 de ani după moartea sa, C.S. Lewis este studiat într-un
impresionant număr de cărţi savante care se scriu pe marginea lucrărilor sale şi este prezentat prin epitete ca: „una dintre cele mai logice minţi ale secolului", „un excepţional cruciat al credinţei creştine", „unul dintre cei mai ascultaţi şi mai citiţi oameni ai Angliei", „cel mai citit apologist alsecolului", „una dintre cele mai imaginative minţi ale secolului.

Filmul Isus - The Jesus Film Project

Un film foarte simplu, care urmează scrierea din Evanghelia după Luca. Filmul se referă la evenimentele majore din viaţa lui Isus, inclusiv naşterea Lui, lucrarea de vindecare şi de predicare, răstignirea şi învierea. Acest film spune povestea lui Isus Hristos din Nazaret, proclamat de creştinii din întreaga lume ca Fiul lui Dumnezeu Cel viu. Un Om care în ultimii ani ai vieţii Lui a predicat non-credincioşilor, şi-a dat viaţa pentru păcatul omului, şi apoi a înviat în a treia zi - aşa cum El a prezis - pentru a salva omenirea de păcate, oamenii ar trebui sa aleagă să-L urmeze.

Filmul poate fi vizionat online la adresa:

http://media.inspirationalfilms.com/player/?bctid=ron5546romanian1182jlmp4

Sa fie voia Ta!

O, iartă-mi, Te rog, Doamne,atâtea rugăciuni,
Prin care-Ți cer, și pâine, și pază, și minuni,
Căci am făcut adesea din Tine – Robul meu,
Nu eu s-ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu.
În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta,
Îți cer, îți cer intr-una să faci Tu voia mea,
Îți cer s-alungi necazul, să-mi lași un loc în Rai

Și să-mi slujești în toate: să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai.
Gândindu-mă că dacă-Ți cânt și Te slăvesc,
Am drept să-Ți cer într-una să-mi faci tot ce-mi doresc,
O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga,
Și învață-mă ca altfel să stau în fața Ta,
Nu tot cerându-Ți Ție, să fii Tu Robul meu,
Ci Tu cerându-mi mie, iar robul să fiu eu.
Să înțeleg că felul cel mai bun de-a mă ruga,
E să-mi doresc în toate să fie voia Ta!
Sursa: http://crischildintime.blogspot.com/

Cum il poti cunoaste pe Dumnezeu?

Cum poţi începe o relaţie cu Dumnezeu? Aştepţi să te lovească un fulger? Te dedici ca de-acum încolo să faci fapte bune, virtuoase sau religioase? Sau devii o persoană mai bună... astfel încât Dumnezeu să te poată accepta? Ei bine, NICI UNUL dintre aceste lucruri nu-ţi aduce aşa ceva. În Biblie Dumnezeu ne-a arătat clar cum Îl putem cunoaşte. Iată în continuare cum poţi începe o relaţie personală cu Dumnezeu... chiar acum...

Principiul unu: Dumnezeu te iubeşte şi are un plan minunat cu viaţa ta.
Dumnezeu te-a creat. Dar nu numai te-a creat, ci te şi iubeşte... atât de mult încât doreşte să-L cunoşti acum şi să-ţi petreci veşnicia alături de El. Iisus a spus: „ Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe Singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică."1
Iisus a venit pentru ca fiecare dintre noi să Îl poată cunoaşte şi înţelege pe Dumnezeu în mod personal. Numai Iisus poate da sens vieţii şi poate dărui un scop în viaţă.
Ce ne împiedică să-L cunoaştem pe Dumnezeu? ...


Principiul doi: Noi toţi păcătuim şi păcatele noastre ne despart de Dumnezeu.
Adevărul este că toţi simţim această despărţire... este o depărtare de Dumnezeu pricinuită de păcatele noastre. Biblia ne spune: „Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui...."2
În adâncul sufletului nostru putem simţi indiferenţă faţă de Dumnezeu şi căile Sale sau răzvrătire făţişă... Orice ar fi, este o dovadă a ceea ce Biblia numeşte „păcat”.
Păcatul aduce moarte în viaţa noastră - despărţirea spirituală de Dumnezeu.3 Chiar dacă facem mari eforturi ca să ne apropiem de Dumnezeu, acestea sunt sortite eşecului.
DumnezeuImaginea aceasta arată ce mare este prăpastia dintre noi şi Dumnezeu. Săgeţile ilustrează strădaniile noastre de a ne apropia de Dumnezeu. Putem încerca să facem fapte bune sau să câştigăm aprobarea lui Dumnezeu printr-o viaţă decentă sau o filozofie de viaţă morală. Însă strădaniile noastre nu pot face să dispară păcatele noastre...
Cum trecem peste această prăpastie? ...


Principiul trei: Iisus Hristos este singura soluţie - găsită de Dumnezeu - pentru a ne ierta păcatele. Prin El putem cunoaşte planul lui Dumnezeu cu viaţa noastră şi putem avea parte de dragostea Sa.
Alt adevăr este că merităm să plătim pentru păcatele noastre. Problema este însă că plata păcatului este moartea. Dar Iisus Hristos a murit în locul nostru, din dragoste pentru noi, ca să nu fie nevoie să murim fără Dumnezeu. Pe Cruce Iisus a luat asupra Sa toate păcatele noastre, plătind astfel pentru ele. „Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu..”4 „...El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui...”5 Fiindcă Iisus a murit pe cruce în locul nostru, acum nu mai este nevoie să trăim despărţiţi de Dumnezeu din cauza păcatelor noastre.
Dumnezeu„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe Singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”6
După ce Iisus a murit pentru păcatele noastre, a înviat din morţi.7 Astfel ne-a dovedit pentru totdeauna că are dreptul de a promite viaţa veşnică - că este, într-adevăr, Fiul lui Dumnezeu şi singura Cale de a-L cunoaşte pe Dumnezeu. De aceea a spus Isus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”8
El ne spune cum putem începe o relaţie cu El chiar acum... în loc să ne străduim şi mai tare să ajungem singuri la Dumnezeu. Iisus spune: „Veniţi la Mine....” „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie...”9 Iisus a suferit la Cruce tocmai datorită dragostei care ne-o poartă. Iar acum ne invită să venim la El, ca să putem începe o relaţie personală cu Dumnezeu.
Nu este suficient să ştim ce anume a făcut Isus pentru noi şi ce ne oferă. Pentru a avea o relaţie cu Dumnezeu, trebuie să-L primim în viaţa noastră...


Principiul patru: Fiecare dintre noi trebuia să ia decizia de a-L primi personal pe Iisus Hristos ca Domn şi Mântuitor.
Biblia spune: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu."10
Îl putem primi pe Iisus prin credinţă. Biblia spune: „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni."11
Să-L primeşti pe Isus înseamnă să crezi că Iisus este Fiul lui Dumnezeu - după cum a spus chiar El - şi apoi să-L inviţi să te călăuzească şi să te îndrume în viaţă.12 Iisus a spus: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug."13
Şi iată chiar invitaţia lui Isus. El a spus: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine."14
Cum vei răspunde la invitaţia lui Dumnezeu?
Gândeşte-te puţin la aceste două cercuri.

Dumnezeu
Viaţa dusă pe cont propriu
Eul se află la cârma vieţii
Iisus nu-Şi găseşte loc în această viaţă
Deciziile se iau şi acţiunile se fac numai sub îndrumarea eului, ceea ce duce adesea la frustrare


Dumnezeu
Viaţa dusă sub îndrumarea lui Hristos
Iisus Se află la cârma vieţii
Eul este supus lui Iisus
Persoana respectivă vede influenţa şi îndrumarea lui Iisus în viaţa sa

Care cerc descrie cel mai bine viaţa ta? Care cerc ai dori să descrie viaţa ta?


Îl poţi primi pe Hristos în viaţa ta chiar acum. Nu uita cuvintele lui Iisus: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine."15 Dacă ai dori să răspunzi invitaţiei Sale, iată cum o poţi face.
Cuvintele exacte pe care le foloseşti pentru a te dedica lui Dumnezeu nu sunt importante; căci El ştie ce intenţii te animă. Dacă nu eşti sigur cum să te rogi, rugăciunea de mai jos îţi poate fi de ajutor:
„Doamne Iisuse Hristoase, vreau să Te cunosc; îmi doresc să vii în viaţa mea. Îţi multumesc că ai murit pe cruce pentru păcatele mele, ca să mă poţi accepta pe deplin. Numai Tu îmi poţi da puterea de a mă schimba şi de a deveni aşa cum doreşti Tu. Îţi mulţumesc că m-ai iertat şi că îmi dăruieşti viaţa veşnică alături de Dumnezeu. Acum îmi predau viaţa Tie; Te rog să faci ce doreşti cu ea. Amin."
Dacă ai fost sincer când L-ai rugat pe Isus să vină în viaţa ta, atunci din acea clipă El este în viaţa ta, după cum a promis. Ai de acum o relaţie personală cu Dumnezeu!
Ei bine, te aşteaptă o viaţă întreagă de... schimbări, care te vor ajuta să te maturizezi. Acesta este un proces care are loc pe măsură ce Îl cunoşti tot mai bine pe Dumnezeu citind Biblia, rugându-te şi având relaţii cu alţi copii ai lui Dumnezeu. Dumnezeu să te binecuvânteze!
Sursa: http://www.everystudent.ro/a/cunoasterea.html