Sa fii lumina

Sa fii lumina intre oameni, acesta mi s-a spus ca este cel mai greu lucru. Am crezut mereu ca lumina este in echilibru cu intunericul ca si binele cu raul … dar de curand am realizat ca aceasta ecuatie este valabila (poate) pentru exterior si nu pentru interior. 

In noi putem aprinde lumina si sa alungam intunericul. Hranim sentimentele acordandu-le atentia si interes. Daca ne preocupa emotile negative, ele ne vor acapara, vor creste in interiorul nostru si vor umbri ceea ce este bun.
Sa gandim de bine si sa hranim radacina copacului binelui din noi care se va inalta si raul se va usca lipsit de interesul nostru. Sa-i laudam pe cei din jur sa avem incredere in ei, sa gandim numai bine despre ei si vom culege roadele recunostintei lor. 

Nimeni nu este bun in intregime, dar acordand incredere binelui din el il vom ajuta sa creada si el in acel bine si asa va deveni. Din contra, atunci cand criticam si acordam atentie trasaturilor negative din celalalt, acestea vor prinde putere si se vor intoarce inspre noi. Sa laudam in oameni ceea ce vrem sa primim de la ei.

Sa nu smintim prin faptele noastre, raul nu trebuie popularizat, nu are nevoie de reclama.“Când vedem ceva rău să-l acoperim, nu să-l publicăm. Nu este corect să se facă publice căderile mo­rale. Să presupunem că pe drum există o necurăţie. Dacă va trece pe acolo un om cuminte, va lua o piatră şi o va acoperi, ca să nu pricinuiască dezgust. Unul nesocotit însă, în loc s-o acopere, poate începe să răscolească şi să împrăştie mai mult mirosul urât. Tot astfel este şi atunci când, fără discernământ, dăm pu­blicităţii păcatele celorlalţi şi pricinuim un mare rău.” Sursa

Între libertate şi dependenţă

Libertatea este idealul de secole al omenirii, al fiecărui popor în parte, ţelul urmărit, conştient sau nu, de fiecare persoană. Ne place să ne ştim liberi ca popor, ca familie, ca individ şi de fiecare dată când libertatea noastră este ştirbită de ceva, orice, ne simţim ofensaţi. Luptăm pentru a o recupera. Popoarele fac demersuri diplomatice sau pun mâna pe armă, indivizii fac totul pentru a recăpăta ceea ce a devenit, în scurgerea veacurilor, bunul cel mai de preţ al omenirii: starea de a fi liber. Liber să faci ce vrei, să gândeşti cum vrei, să votezi sau nu. Liber! Şi cu toate astea libertatea înseamnă, pentru multe naţiuni, pentru multe persoane, o formă fină, perfidă, ascunsă de dependenţă.
Dependenţa? Omul dependent este unul legat în lanţuri, slujitor la galerele stăpânilor săi. Este omul ale cărui idei, sentimente, opinii nu au contat de-a lungul istoriei. Omul dependent este un luptător pentru că numai acela care cunoaşte gustul amar al sclaviei va lupta să bea din paharul libertăţii. Dependenţa? Se strecoară zi de zi în vieţile fiecăruia dintre noi. Uneori ne este dragă, alteori grea, de fiecare dată prezentă, sub formele ei ascunse.


Viaţa unui om se va zbate întotdeauna între aceste două noţiuni: libertate şi dependenţă. Vom trăi fiecare minut al pribegiei noastre cu impresia că o avem pe una sau că suntem sufocaţi de cealaltă. Altă cale nu există. Este interesant însă modul de abordare al Scripturii în ceea ce priveşte libertatea şi dependenţa. Pasajele biblice trec adeseori de aceste noţiuni şi pun întrebări mult mai legitime: cine coordonează totul? Cine dăruieşte libertatea? Cine impune dependenţa? Biblia învaţă că omenirea nu este autodeterminată ci că ea se află la bunul plac al cel puţin două puteri: Dumnezeu (Cel Atotputernic) şi Satan (uzurbatorul, falsificatorul puterii). Pentru ca libertatea pe care o avem să nu fie iluzorie, pentru a putea pricepe dependenţa trebuie obligatoriu să decidem care dintre cele două Puteri se află în spatele fiecăreia.

Ne naştem robi. Robi ai naturii păcătoase şi marii înşelaţi ai unei libertăţi false. Trăim cu impresia că suntem stăpâni, că avem puterea să facem ce vrem cu viaţa, timpul şi resursele noastre. Şi le investim aşa cum găsim noi cu cale. Ne trezim târziu, cu sufletul gol şi gâtul sfărâmat de jugul robiei, prinşi într-un război ce nu trebuia să fie al nostru. Atunci, prin har, auzim vocea: “El m-a trimis să vestec robilor slobozenia şi prinşilor de război izbăvirea!” Descoperim pe Trimisul pentru libertatea noastră şi aflăm cu stupoare că ea nu este gratuită ci a avut un preţ, unul mare, de sânge. Aflăm în sfârşit adevărata libertate, cea pe care ne-o dă Fiul lui Dumnezeu în dar, după ce a câştigat-o prin jertfă.

După experienţa convertirii ne găsim în acelaşi loc: între libertate şi dependenţă. S-au inversat numai forţele care stau în spatele lor, am ajuns să cunoaştem Adevărul. Şi acesta ne face liberi pentru că robul chemat în Domnul este un slobozit al Domnului. Tot aşa, cel slobod, care a fost chemat, este un rob al lui Hristos. Scris de Ganditorul (http://ganditorul.wordpress.com)

Dependenti de Adevar

Filmul "Dependenti de Adevar"  al celor de la Sherwood Pictures poate fi vizionat online cu subtitrare aici

Biblii – 6 modele inedite

Zilele trec şi adesea rămânem în urmă cu ceea ce ne este mai drag: blogul. Ne apropiem însă cu paşi vertiginoşi de lansarea, cu surle şi trâmbiţe, a librăriei online la care lucrăm de multă vreme şi de aceea timpul nostru este aşa de limitat acum.

Vineri în stocul librăriei noastre au intrat câteva feluri de Biblii care pe noi ne-au impresionat cu adevărat. De aceea, nu vrem să păstrăm bucuria prijeluită de ele numai pentru noi şi alegem să le împărtăşim cu voi prin intermediul blogului (preţurile lor sunt unele promoţionale). Sursa

Blog.gramma.ro se doreşte a fi un loc de retragere din lumea agitată, un loc în care prindem secundele prizoniere şi le încărcăm cu emoţii, vise măreţe şi  bucurii descoperite; un loc în care discuţiile sunt aromate şi adesea spumoase, gata să irupă în realitate drept mari idei şi frumoase vieţi. Astfel, vă invităm să descoperim împreună artişti valoroşi, poeţi fără pereche şi scriitori cu pene ascuţite, cineaşti de valoare şi pictori înzestraţi, oameni care înainte de a scrijeli cu fiinţa efemerul ştiu să se închine înaintea Marelui Maestru, să plece genunchiul şi să-şi lase fiinţa străpunsă de unda Creatorului.