Trebuie sa ne golim de prea plinul Eu, ca sa mai intre in noi un pic de Dumnezeu

Biruinta desavarsita

Biruinta desavarsita este sa te biruiesti pe tine insusi - Richard Wurmbrand

Suntem prea ocupati

Idolii sunt încă un înlocuitor ieftin pentru Dumnezeu; lucruri precum cariera, contul din bancă, învestiţiile, copii, căsnicia, scopul vieţii, ca să nu vorbesc de toate religiile false de pe faţa pământului.
În nesăbuinţa noastră ne construim viaţa în jurul zeilor făcuţi de mâini omeneşti. Uităm că singurul care merită toată atenţia şi timpul nostru este singurul Dumnezeu care merită lăudat şi glorificat pentru că tot ce avem este prin îndurarea Lui. Nici unul din planurile noastre zilnice nu ar reuşi dacă Dumnezeu nu s-ar implica personal, ocupându-se de toate; şi suntem conştienţi de asta, şi totuşi ni se pare o obişnuinţă şi uităm să Îi mulţumim. Suntem conduşi de îngrijorări, de depresii şi dezamăgiri şi uităm să mai zâmbim, să spunem o vorbă bună, să dăm o mână de ajutor. Oamenii au nevoie de noi. Suntem prea ocupaţi cu alte activităţi.

Viaţa trece şi noi pe lângă ea. Să ne facem timp, pentru ei, pentru El… (Sursa)

Cum sa ne numaram bine zilele

“Invaţă-ne să ne numărăm bine zilele” (Psalmul 90:12)

Zilele noastre sunt asemenea unor valize identice, dar în care unii împachetează mai multe lucruri decât alţii. Asta pentru că ei ştiu ce să împacheteze. Toţi avem douăzeci şi patru de ore, dar nu toţi obţin acelaşi beneficiu de pe urma lor. Adevărul este că nu-ţi gestionezi timpul, ci îţi gestionezi viaţa. Timpul nu poate fi controlat, el curge indiferent ce faci. Nimeni, oricât ar fi de iscusit, nu poate economisi minute dintr-o zi pentru a le folosi într-o altă zi. Nici un om de ştiinţă nu este capabil să creeze noi minute. Cu toată averea sa, Warren Buffet nu-şi poate cumpăra ore suplimentare pentru o zi. Oamenii discută despre încercarea de a “găsi timp”, dar ei nu trebuie să- mai caute; nu există timp suplimentar. Douăzeci şi patru de ore este tot timpul pe care îl primeşte cineva.
Oamenii înţelepţi înţeleg că timpul este bunul lor cel mai de preţ. In consecinţă, ei ştiu unde li se duce timpul.Ei analizează în continuu modul în care îşi petrec timpul şi se în­treabă: “Profit la maxim de timpul meu?” în cartea sa “What To Do Between Birth and Death: The Art of Growing Up” [Ce ai de făcut între naştere şi moarte: arta de a te maturiza], Charles Spezzano scrie: “De fapt pentru lucruri nu plătim cu bani, ci plătim cu timp. Noi spunem: “Peste cinci ani voi avea destui bani puşi deoparte pentru acea casă de vacanţă pe care ne-o dorim. Apoi voi încetini ritmul”. Asta înseamnă că acea casă te va costa cinci ani; a doisprezecea parte din viaţa ta de adult. Transformă în timp, valoarea în bani a casei, a maşinii sau a oricărui alt lucru şi vezi dacă merită”.

Amintiri

Amintirile sunt comorile pe care nu ni le poate fura nimeni. Ascunse în cutele memoriei noastre, aceste amintiri sunt veritabile puncte de reper, clipe în care cineva sau ceva ne-a atins “existenţial” şi ne-a modificat pentru totdeauna traiectoria în procesul devenirii noastre întru fiinţă.   

Amintirile sunt o bună pregătire pentru viitor. Unii oameni vin şi pleacă repede din viaţa noastră, alţii stau o vreme, punându-şi amprenta pe inima noastră. După plecarea lor, nu vom mai fi niciodată aceiaşi.  

(Amintiri cu sfinţi de Daniel Brânzei)

Pomul din grădină

El este ca un pom sădit lângă ape care îşi întinde rădăcinile spre râu.Nu se teme de căldură când vine, şi frunzişul lui rămâne verde. În anul secetei nu se teme şi nu încetează să aducă rod.   (Ieremia 17:8)


Chiar de la începutul creaţiei, Dumnezeu ne îndreaptă toată atenţia către o grădină în care sunt tot felul de pomi. Vedem în Genesa 1:29, că Adam şi Eva au avut libertatea de a se hrăni din orice pom care avea rod şi sămânţă bună, însă, pe lângă toţi aceştia, în grădină se mai afla pomul vieţii şi cunoştinţei binelui şi a răului, din care Dumnezeu le-a interzis să mănânce. Frumuseţea celui din urmă şi viclenia şarpelui au reuşit să fure ochii Evei şi să o facă să guste din fructul care la prima vedere părea să strălucească iar în cele din urmă era plin de viermi. Eva nu s-a gândit la consecinţe înainte să încalce porunca fiindcă era fermecată de frumuseţe şi de dorinţa arzătoare de a-şi împlini pofta. Domnul a spus că cine se uită la o femeie şi o pofteşte a şi păcătuit cu ea în inima lui. Păcatul are următoarele etape: ”Privit, poftit, împlinit.” După aceste lucruri rămâi doar cu acuzaţia şi cu sentimentul necurăţiei, iar în cele din urmă trebuie să te ascunzi printre  pomii din grădină aşa cum au făcut şi cei doi , Adam şi Eva.


Noi avem azi pomul cunoştinţei binelui şi răului în faţa ochilor şi doar cu un click ajungem să ne pierdem sfinţirea. Avem dreptul la informaţie dar avem şi libertatea de a alege aşa cum o aveau şi cei doi în grădina Edenului. Adam şi Eva nu pot fi condamnaţi de noi, oamenii,  fiindcă zilnic Dumnezeu ne arată că avem aceleaşi predispoziţii ca şi ei. Faceţi un test ca să puteţi vedea că sunteţi din aceeaşi frământătură ca şi Eva. Puneţi în faţa ochilor o Biblie, care este pomul vieţii, şi un laptop cu toate tentaţiile lui şi veţi vedea în ce parte se îndreaptă inima.


Privind în jurul nostru vom putea vedea tot felul de pomi. Scriptura ne mai vorbeşte despre pomii tomnatici, de două ori morţi şi dezrădăcinaţi. De câte ori nu aţi stat în prezenţa unor oameni care v-au transmis sentimente de toamnă, de apus, de moarte? Sau, de câte ori nu aţi stat în prezenţa unor oameni care la prima impresie strălucesc, iar în cele din urmă v-aţi dat seama că sunt nişte falşi, ipocriţi? Pomul se cunoaşte după rodul lui. Este o mare binecuvântare pentru cei care au lângă ei un părinte credincios, un frate ori un prieten. Fiecare pom ne poate transmite starea lui şi noi, ca şi creştini, putem transmite sentimente de viaţă şi de iubire celor din jur. Dacă grădina acestei lumi ar fi mai plină de pomi roditori cu sămânţă bună, atunci atmosfera ar fi alta. Dacă un credincios prin rodul lui poate influenţa pozitiv o mie de oameni, şi doi credincioşi zece mii, gândiţi-vă atunci cum ar arăta lumea?


Oamenii zilelor noastre sunt flămânzi şi caută disperaţi pomi care au rod. Sunt sătui de vorbe goale şi de crengi uscate. Sunt sătui de oameni religioşi care pe dinafară strălucesc, iar pe dinăuntru sunt plini de ipocrizie. Sunt sătui de creştini furioşi care nu ştiu să vorbească despre altceva decât despre iad.
Un om care vorbeşte  prea mult despre iad demonstrează că nu a gustat încă ce  bun este Domnul şi roada lui va fi ca şi atmosfera pe care o produce, adică moarte. În schimb, un om care a experimentat harul, va emana o mireasmă de la viaţă spre viaţă şi roada lui va vindeca sufletele celor din jur.


Fiţi un pom la umbra căruia oamenii să-şi găsească odihna sufetească şi faceţi roadă bună, prin care să treziţi celor din jur foame după neprihănire. (Sursa)

Meseria de prieten

Citind colecţia de articole Oceanografie a lui Mircea Eliade, am dat peste un pasaj care m-a pus pe gânduri o vreme şi mi-a amintit gânduri care m-au măcinat şi pe mine:

“O prietenie nu se verifică în aşa zisele «ceasuri grele» ale vieţii. O prietenie se verifică numai prin capacitatea de libertate pe care i-o acorzi celuilalt… Altele sunt adevăratele probe ale prieteniei: a nu-i încălca libertatea, a nu-l judeca prin punctul tău de vedere, a nu-l preţui prin ceea ce îţi convine sau te amuză pe tine, ci pentru ceea ce este pentru el însuşi, prin ceea ce trebuie el să realizeze ca să ajungă un om, iar nu un simplu manechin.“

Ceasurile grele ale vieţii sunt momente importante. Sigur că atunci când trecem prin ele avem nevoie – şi e natural şi omenesc să avem nevoie – de susţinere. Poate nu mai avem pe altcineva în jur în astfel de momente decât pe cei care ne sunt prieteni. Apoi, bineînţeles, încurajarea pe care o oferă un prieten, timpul pe care îl petrece cu tine când ai cea mai mare nevoie de comunicare sau doar de ascultare, sunt modalităţile prin care el îţi arată, de fapt, că ţine la tine, că te preţuieşte.

Totuşi, m-am întrebat dacă prezenţa prietenului lângă tine în aceste momente e o garanţie sau o calitate suficientă pentru „numele” de prieten. Sigur că e importantă. Dar am avut ocazia să simt prezenţa celuilalt şi agresiv în viaţa mea, încercând să conducă programul după care funcţionez, activităţile pe care le aleg, pasiunile pe care le am din pură plăcere. Concluzia a fost că am simţit că o prietenie poate şi lua/fura sentimentul de libertate (dar nu în sensul în care tu renunţi la libertatea ta de bună voie, pentru că o prietenie înseamnă, desigur, şi renunţare la o parte din tine), pe lângă aspectele ei pozitive.

Libertatea e un aspect sensibil, şi pentru că e dificil de dezbătut datorită multelor laturi pe care le implică, dar şi pentru că aceste laturi sunt de multe ori cu graniţe vag trasate. Prin a te simţi liber într-o prietenie nu vreau să subliniez capacitatea de a i te putea sustrage atunci când dispare sau apare cheful, ci capacitatea de a-l respecta pe celălalt atât cât să nu-i reduci personalitatea. Sigur că întotdeauna e nevoie şi de compromis într-o relaţie şi sigur că uneori trebuie să cedăm şi să renunţăm la ce e al nostru – fie că e vorba de timp, obiecte etc. – şi să-l dăruim prietenului, însă ceea ce consider a fi important e ca renunţarea, cedarea, să fie făcute de bunăvoie, fără presiuni, fără manipulări.

Presiunile care sunt exercitate asupra celuilalt pentru ca el să acţioneze după cum ne simţim noi bine, fără să avem în vedere dacă şi celălalt se împacă bine cu acea soluţie sunt, de fapt, dovezi că nu ne interesează bunăstarea prietenului, ci doar bunăstarea noastră. Iar dacă bunăstarea noastră este pe primul loc, atunci ceea ce avem noi nu se numeşte prieten. Nu de prieten se cheamă că avem nevoie, ci de slujitor.

Acum, aici se poate deschide o paranteză interesantă, pentru că fiecare prieten adevărat este, în fapt, slujitor prietenului lui. Dar marele secret stă în faptul că el este slujitor de bună voie, este slujitor pentru că iubeşte, nu pentru că este obligat să slujească.

Astfel că armonia într-o prietenie o văd ca o libertate manifestată în aşa manieră, încât ea să nu încalce libertatea celuilalt. Iar dacă această condiţie e îndeplinită, atunci:

“Prietenul adevărat iubeşte oricând, iar în nenorocire ajunge ca un frate.” (Prov. 17.17). Articol de Camelia Luncan - Sursa

Spune-mi ce te face sa razi ca sa-ti spun cum gandesti

Spune-mi ce te face sa razi ca sa-ti spun cum gandesti. Ce fel de glume iti plac? Ce fel de oameni te amuza? Ce comportament adopti cand iesi cu gasca?

Nu stiu daca te-ai intrebat vreodata serios cat la suta din rasul tau din fiecare zi a luat nastere in urma unei glume proaste la adresa cuiva, sau ca raspuns sfidator intr-o altercatie. Ce unealta periculoasa poate deveni in mana atator persoane! Rasul exprima o infinitate de trairi si defineste o infinitate de caractere: mandrie, superficialitate, sfidare, rautate, ura, razbunare, dar si bucurie, dragoste, eliberare, prietenie si inteligenta.
Din pacate, cele din urma sunt mai putine decat cele dintai, si mult mai rare.
Mi-am dat seama doar de curand ca acest mic dar puternic gest ma defineste in raport cu Dumnezeu si in raport cu ceilalti. Cand rad de fratele meu inseamna ca il sfidez pe Dumnezeu, cand sunt descurajata si rad a neputinta ii spun Domnului” nu pot avea incredere in Tine astazi”. Si acum ma intreb: Cand rad pentru ca Domnul e cu mine? Cand rad multumitor pentru toate darurile si dragostea cu care ma inconjoara ? Cand? Raspunsul sincer e ” aproape niciodata”. De aici concluzia mea: mai mult ucid cu rasul meu decat zidesc.

Educatia adevarata schimba o viata in toate dimensiunile ei. Cum te schimba educatia ta cand vine vorba de ras? E una sa nu mai razi cu voce tare ( ci doar in gand, satisfacut ca ceilalti n-au idee despre ce crezi tu), si una e sa iti creezi un obicei din a nu mai rade decat la ce este cu adevarat moral si dupa voia lui Dumnezeu. Greu lucru. Pentru mine recunosc ca ar insemna sa imi schimb stilul de viata. Asta ma duce cu gandul la o alta intrebare : cat suntem dispusi sa sacrificam din firea noastra ca sa nu-i mai permitem celui rau sa faca din acest dar al lui Dumnezeu – rasul- o arma subtila a satanei pentru distrugerea noastra si a celorlalti?
Cu totii purtam in spinare o tolba intzesata cu sageti otravite- firea noastra. De remarcat la aceste sageti este ca, de fiecare data cand lovesc pe cineva, ricoseaza si ne strapunge adanc. Otrava lor ne face insensibili la Cuvantul lui Dumnezeu si la nevoile celor ce pe care i-am ranit.

Ce face rasul din mine? Ce face rasul din tine?

Revista de atitudine crestina. O poti comanda aici ” REVISTA IMPULS“ (Sursa)

5 minute pe ora

Impreuna suntem chemati sa devenim sfinti, deoarece El este sfant! Cum vom indeplini acesta chemare daca nu avem timp sa ne rugam? Ma gandesc la unul din evenimentele prezentate in Scriptura, in care Domnul Isus, cu multi ani in urma, s-a rugat pentru alesii Sai, ca ei sa fie una cum El este cuTatal. Ioan, omul care l-a iubit atat de mult pe Invatatorul sau, ne prezinta una dintre cele mai intime rugaciuni din Scriptura. Aceasta rugaciune se gaseste in Evangelia lui Ioan - capitolul 17. Aceasta rugaciune ne arata foarte clar, relatia autorului cu Invatorul sau, Isus Hristos, dar mai presus de toate, ne arata relatia acestui Invator si a Tatalui Sau. Observatia acestui capitol nu este o rugaciune facuta in centrul atentiei, ci mai degraba, retras intr-un loc intim, care ofera o relatie intima. Scopul Domnului Isus era acela ca alesii Sai sa fie in acelasi gand pe care El il avea cu Tatal Sau. Aceasta rugaciune, imprima si grupeaza aspectul vietii crestine, care trebuie prezentat inainitea lui Dumnezeu si a oamenilor.

Se pare ca in zilele noastre, am ajuns sa alergam dintr-un loc in altul, uitand ca suntem intr-o calatorie cu Dumnezeu. Dumnezeu asteapta ca noi sa venim inaintea Sa, insa ca si poporul Israel (Ieremia 4), noi nu avem timp pentru El. Trebuie sa ne gasim un loc intim, in care sa incepem sa petrecem viata noastra alaturi de Domnul Nostru. Ce zici de cinci minute pe ora? Cinici minute pe ora - in fiecare zi! In comparatie cu ceea ce El ne-a dat, 24 de ore, noi inceram sa-I oferim Domnului zilnic, pentru inceput 1 ora si 20 de minute! In timp ce citim acest capitol, ar trebui sa luam in considerare anumite intrebari:

. Care este relatia ta cu cei din jur?
. Care este relatia ta cu Dumnezeu?
. Ai un loc anume, in care vii inanintea Tatalui?
. Unde este acest loc intim? In centrul atentiei unde esti vazut de altii sau intr-un loc retras, in care tu si Tatal, traiti o viata intima prin Fiul Sau?
. De ce doresti sa fi in aceasta relatie intima cu Dumnezeu?
. Care este scopul pentru care te rogi?

Cinci minute pe ora, nu este o lege, ci o modalitatea de-ai multumi
Domnului pentru ce a facut pentru tine! Cineva spunea ca "viata de rugaciune incepe cu primii pasi si primele
minute petrecute intr-un loc bine stabilit, inaintea lui Dumnezeu"

http://www.crestini.ro/vezi_articol.php?id_art=30

Esti o persoana obisnuita, speciala sau unica ?

Daca te consideri o persoana obisnuita, inseamna ca te incadrezi in societatea din care faci parte, te amesteci si te pierzi in multime si nu te dai in vant sa iesi in evidenta. Esti o persoana obisnuita care isi traieste viata monoton, indeplinindu-si cu strictete sarcinile cotidiene, o persoana constiincioasa, echilibrata, care nu se lasa intimidata de imprejurari nici de eventualele tensiuni. Iata ceea ce face din tine, care te numesti obisnuit, o persoana speciala.
Esti obisnuit pentru ca nu esti extravagant, accepti viata, te-ai resemnat si esti gata sa traiesti pana la ultima picatura. Stii ca esti o faptura minunata si nimic nu va schimba acest lucru. Apartii cerului, de aceea esti unic. Esti un individ ca ceilalti si totusi, diferit.
Dar poate nu te incadrezi aici si spui, foarte sigur, ca esti o persoana speciala. Aceasta este concluzia la care ai ajuns dupa ce prietenii tai ti-au laudat calitatile si isi apreciaza talentele. Oriunde mergi faci atmosfera placuta si nimeni nu se plictiseste cu tine. Toata lumea iti cauta compania. Esti multumit cu ce ai si faci tot posibilul sa strangi lumea in jurul tau. Specialitatea ta consta in faptul ca ai “priza” la public si iubesti oamenii. Ii iubesti intr-atat, incat esti gata sa ii asculti. De aceea multi te considera unic. Cine mai poate gasi un prieten ca tine? Sacrificiul tau pentru oameni iti sa satisfactii. Totusi, faptul ca vorbesti mult si ai multe relatii nu inseamna ca nu esti obisnuit. Doar esti la fel ca oricare altul, dar diferit. Ai un tipar mai deosebit. Daca stii cum, te folosesti bine de el. Ajuns in fata lui Dumnezeu, recunosti si tu ca esti obisnuit.
Analizand mai bine situatia preferi mai mult sa fii o persoana unica. Unica dar nu singura. Si e lucru minunat! Apartii unei familii, esti unic. Apartii unei societati, dar esti unic. Cine poate copia tiparul tau? Pentru Dumnezeu esti unic. Dintre miliardele de oameni de pe pamant, in ochii lui Dumnezeu esti ca singur pe pamant. Isi dai seama de valoarea pe care o ai? Esti iubit pentru ca esti unic. Esti iubit pentru ca esti special. Esti iubit pentru ca esti obisnuit. Esti o faptura minunata, pentru ca asa ai fost creat, asa ai fost proiectat inca inaintea de intemeierea lumii.
Ti-ai dat seama ca e vorba doar de tine, nu-i asa?

http://www.crestini.ro/vezi_articol.php?id_art=33

Cum poti afla voia Domnului ?

Acum cativa ani am primit vizita unei tinere care dorea sa-mi ceara un sfat. Nu era sigura ca il iubeste pe tanarul cu care se imprietenise. Totusi, intensitatea sentimentelor dintre ei crestea vertiginos. Dupa multa framantare si multa rugaciune, se decisese sa ceara direct de la Dumnezeu intelepciune. Ar fi vrut ca El sa-i vorbeasca printr-un semn clar. Ii spusese Domnului sa-i arate daca este de acord cu aceasta prietenie. Cum era in preajma Craciunului, semnul cerut ca si confirmare a fost ca baiatul sa-i dea drept cadou o pereche de manusi si o esarfa. Bineiinteles ca ea a asteptat apoi cu inima cat un purice venirea Caraciunului. N-a spus nico vorba cuiva despre planul ei. In seara de Craciun a venit acasa si , surpriza, a dat cu ochii de un cadou. Parintii i-au spus ca este chiar de la baiatul cu care se imprietenise. L-a luat repede, afugit cu el in camera ei si l-a deschis. Ce sa vezi? Era chiar o pereche de manusi si o esarfa!
Tanara nu mai putea de bucurie. Vai insa, fericirea ei s-a terminat repede cand ftratele ei i-a spus ca (in gluma) el ii cumparase cadoul si doar o pacalise (sau o mintise?) ca ar fi de la prietenul ei. In prima zi de Craciun a venit si cadoul din partea prietenului ei, dar vai! Nu erau nici manusi si nici urma de esarfa. "Va rog," a spus tanara, "sa-mi spuneti care este parerea dumneavoastra despre astfel de "semne". Le putem considera o metoda prin care sa primim calauzirea lui Dumnezeu?"

Cum ne calauzeste Dumnezeu astazi? Cum poate El (care este spirit invizibil si atotputernic) sa-si comunice intentiile omului (care este carne si sange) ? Trebuie sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne vorbeasca prin semne, cum a facut tanara de care v-am vorbit? Trebuie sa "dam cu banul" dupa ce ne-am rugat in prealabil ca Dumnezeu sa ne arate voia Sa? Nu cumva este de ajuns sa ne silim sa facem ce credem noi in momentul acela ca este cea mai buna alternativa si sa o declaram pe aceasta drept "voia Domnului" ? In timpuri biblice, Dumnezeu si-a calauzit poporul in multe feluri. Iosif a fost fortat sa-si aleaga drumul in viata sub presiunea circumstantelor potrivnice. Lui Moise, Dumnezeu i-a vorbit din mijlocul tufisului arzand. Israelitii au fost condusi prin pustie de un nor ziua si de un stalp de foc noaptea. Iosua a fost calauzit prin felul in care i-a raspuns Dumnezeu la rugaciune (Iosua 7:7-15). Evanghelistul Filip a fost calauzit printr-un inger, sutasul Corneliu printr-o vedenie. Dumnezeu le-a vorbit oamenilor "cand intr-un fel, cand intr-altul". Calauzirea divina nu este data deobicei prin semne spectaculoase, printr-un foc din cer, o voce extraterestra, o vedenie de noapte sau o coincidenta extraordinara a circumstantelor. Metodele cele mai folosite de Dumnezeu sunt mult mai putin dramatice. Majoritatea copiilor lui Dumnezeu despre care citim in Biblie au fost calauziti nu prin mijloace extraordinare (voci, vedenii, ingeri), ci prin intermediul lucrurilor naturale. Cei mai multi dintre ei au fost calauziti prin simplul fapt ca au facut ceea ce stiau ca trebuie sa faca: sa-si ingrijeasca turmele, sa-si dreaga navodul sau sa puna mana pe coarnele plugului.

Probabil ca cea mai grea indeletnicire din viata este sa luam decizii. Trebuie sa ne hotaram sa mergem undeva sau sa nu mergem, sa cumparam ceva sau sa nu cumparam, sa acceptam ceva sau sa nu acceptam. Viata este o lunga succesiune de alegeri pe care trebuie sa le facem intre bine si rau, intre adevar si minciuna, intre ceea ce este bun si ceea ce este cel mai bun. Cu siguranta ca Dumnezeu vrea sa ne ajute sa facem decizii intelepte - nu numai in problemele majore, ca insuratoarea sau alegerea unei meserii, ci si in micile detalii ale vietii de fiecare zi.

Aflarea voiei lui Dumnezeu este , intr-un fel, foarte legata de procesul prin care devenim o persoana dupa voia lui Dumnezeu. Cu cat ne vom stradui sa fim asemenea lui Christos in caracter, cu atat vom putea afla mai usor care este voia lui Dumnezeu pentru viata noastra. In Proverbe 3:6 ni se spune: "Recunoaste-L in toate caile tale, si El iti va netezi cararile". Totusi, chiar si cei mai buni copii ai lui Dumnezeu ne vor spune ca, uneori, nu este chiar atat de simplu sa aflii care este voia Domnului pentru o anumita situatie. Exista cateva reguli practice pentru aflarea voiei lui Dumnezeu. Vrem acum sa ne uitam impreuna la cateva dintre ele.

1. Invatatura Cuvantului

In subiecte despre care putem citi in Biblie, ceea ce este scris ramane autoritatea ultima si inatacabila. Tine minte ca Dumnezeu foloseste principii, nu numai porunci. De exemplu, principiul general al multumirii. Textul din 1 Tesaloniceni 5:18 spune: "Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile caci aceasta este voia lui Dumnezeu, in Christos Isus cu privire la voi". Unii membrii din biserica parca au darul nemultumirii. Nimic nu le place. Parintii nu-i inteleg; biserica este moarta; predicatorul nu predica bine; etc. Astfel de atitudini nu sunt in voia lui Dumnezeu. stim precis aceasta pentru ca nu sunt atitudini de multumire. Ele calca un principiu general al Bibliei.

Biblia vorbeste si despre lucruri specifice, ca de exemplu, supunerea fata de legile tarii. Dar... te afli pe o sosea nationala, este tarziu in noapte, foarte putine masini in jur, asa ca de ce sa nu conduci cu 120 de km in loc de 80 de km pe ora? Biblia spune: "Fiti supusi oricarei stapaniri omenesti, pentru Domnul: atat imparatului, ca inalt stapanitor, cat si dregatorilor, ca unii care sunt trimesi de el sa pedepseapsca pe facatorii de rele si sa laude pe cei ce fac bine" (1 Petru 2:13). Orice intentie care este contrara unui principiu din Biblie nu este in cadrul voiei lui Dumnezeu.

Cand luam Biblia si o citim cu smerenie, intr-un duh de rugaciune putem spune bucurosi: Dumnezeu mi-a vorbit; am auzit glasul Domnului prin Cuvant. Exista o fraza despre Biblie care a fost retiparita in multe locuri:"Biblia contine mangaiere ca sa te incurajeze, hrana pentru suflet si lumina ca sa te calauzeasca. Ea este harta calatorului, toiagul drumetului si busola calauzei". Cat de adevarat!

2. Calea rugaciunii

N-ar trebui niciodata sa calcam pe un teritoriu in care nu ne-am rugat mai inainte. Iacov spune: "Daca vreunuia dintre voi ii lipseste intelepciunea, s-o ceara de la Domnul" (Iacov 1:5). Cand trebuie sa luam o hotarare care cere o intelepciune deosebita cuvintele lui Iacov capata o insemnatate noua si stralucitoare: "Daca vreunuia dintre voi ii lipseste intelepciunea, s-o ceara de la Domnul". Sa se roage deci.

Rugaciunea lucreaza in noi o stare potrivita pentru intelegerea voiei lui Dumnezeu. Cand ne rugam pentru o anumita problema, Dumnezeu poate sa ne faca sa simtim daca o anumita hotarare a noastra ar fi buna sau rea. In Vechiul Testament, gabaonitii l-au inselat pe Iosua. Ei s-au deghizat imbracandu-se cu haine vechi, si au luat in desaga paine uscata si mucegaita. Erau in realitate hititi care locuiau in apropiere, dar temandu-se sa nu fie ucisi de israeliti s-au dat drept un popor venit de departe sa faca un legamant cu poporul Domnului. Inselat de aparente - Iosua a facut legamant cu ei. A gresit teribil pentru ca "n-au intrebat pe Domnul" (Iosua 9:14). Iosua nu s-a rugat. S-a increzut doar in priceperea sa si a cazut in capcana. Este bine (si de asteptat) ca poporul Domnului sa se roage ca sa primeasca calauzire. Psalmistul spune: "Fa-ma sa aud disdedimineata bunatatea Ta, caci ma incred in Tine."

3. Circumstantele providentiale

De multe ori, Dumnezeu ne face cunoscuta voia Sa prin circumstantele vietii. Iosif a privit retrospectiv la ceea ce i se intamplase in viata - la haina frumos colorata, la aruncarea in fantana fara apa, la aruncarea lui in inchisoare - si a putut sa le spuna fratilor sai care venisera in Egipt: "Voi, negresit, v-ati gandit sa-mi faceti rau, dar Dumnezeu a schimbat raul in bine, ca sa se implineasca ceea ce se vede azi, si anume, sa scape viata unui popor in mare numar" (Gen. 50:20).

Cand providenta divina l-a dus pe Iosif in Egipt, el si-a dat silinta sa continue sa fie la inaltime si sa-I slujeasca Domnului in locul in care se gaseste. La fel trebuie sa facem si noi in situatia in care ne-a asezat Dumnezeu astazi. S-ar putea sa nu fie o situatie ideala, s-ar prea putea sa ne fi dorit altceva mai bun, dar o schimbare a situatiei nu ne va face sa-L slujim cu mai multa credinciosie, daca nu-L slujim cu credinciosie si in situatia de fata.

Circumstantele providentiale se pot schimba intr-o clipa: s-ar putea sa sune telefonul, sa fim chemati la un nou loc de munca, s-ar putea sa primim o scrisoare, sa dam peste un prieten de care aproape uitasem sau sa ni se intample ceva care pentru moment sa ne displaca. Dumnezeu are un scop pentru care ingaduie fiecare eveniment prin care trecem. Aceste circumstante providentiale duc la calauzirea prin "usi deschise - usi inchise". Apostolul Pavel marturiseste ca a intarziat o vizita promisa la Corint pentru ca in Efes a vazut ca Dumnezeu ii deschisese o usa pentru vestirea Cuvantului. Uneori cumparam sau nu cumparam; plecam sau stam pe loc; acceptam sau nu suntem de acord doar din cauza circumstantelor de moment.

Circumstantele trebuiesc insa judecate duhovniceste. De exemplu, cand lui Iona i s-a spus sa mearga la Ninive, el s-a hotarat sa fuga la Tars, 3400 de \m spre vest in loc de 1500 \m spre est. S-a dus in portul Iope si a gasit o corabie care tocmai pleca spre Spania. S-ar putea ca Iona sa fi crezut ca Dumnezeu i-a scos in cale corabia ca sa poata pleca spre Spania in loc sa se mai duca la Ninive. Corabia era acolo si-l astepta, mai erau locuri pe corabie si Iona avea banii necesari in buzunar (Iona 1:3). Uneori pare ca insusi Satan randuieste imprejurari potrivite pentru cei care nu vor sa faca voia Domnului. In orice caz, Iona n-a ascultat. S-a urcat in corabie si a plecat inspre vest. La scurta vreme insa, s-a trezit in pantecele pestelui. Circumstantele parusera potrivite dar nu fusese voia Domnului ca el sa mearga spre Spania. Este evident ca nu intotdeauna circumstantele ne descopera voia lui Dumnezeu.

4. Sfatul altor crestini

Uneori, Dumnezeu ne calauzeste prin alti oameni. Un foarte bun exemplu este relatia dintre Moise si Ietro. Moise era epuizat la maxim sub povara problemelor ridicate de judecarea unei natiuni cu cateva milioane de cetateni. In Exod 18 ni se arata cum Ietro l-a invatat pe Moise sa delege responsabilitati si autoritati altora chemati sa-l ajute. Exista unii care l-au criticat pe Moise pentru ca a ascultat de vocea unui om, dar Biblia nu ne spune nicaieri ca sfatul lui Ietro ar fi fost rau sau ca Moise ar fi gresit pentru ca l-a ascultat.

Proverbe 11:14 ne spune ca: "biruinta vine prin marele numar de sfetnici". Exista unii care au darul de a fi buni sfetnici. Acestia nu sunt intotdeauna doar predicatorii ordinati, ci adesea pot fi credinciosi din adunare care umbla ei insisi cu Dumnezeu si stiu sa-i indrepte si pe altii spre o astfel de cale.

Este o buna idee sa ne oprim din drum si sa stam putin de vorba cu un prieten despre problemele noastre. Adesea astfel de discutii ne limpezesc mintea. Totusi in ultima instanta oricate sfaturi am primi de la altii hotararea finala ne apartine. Noul Testament ne relateaza o imprejurare in care Pavel a preferat sa refuze sfatul unor prieteni dragi. Ei l-au avertizat despre suferintele pe care avea sa le indure daca se va duce la Ierusalim si au staruit de el sa nu se duca (Fapte 21:20). Pavel le-a raspuns: "Ce faceti de plangeti asa si-mi rupeti inima. Eu sunt gata nu numai sa fiu legat, dar chiar sa si mor in Ierusalim pentru Numele Domnului Isus" (Fapte 21:13). Cand au vazut ca nu-l pot indupleca, prietenii s-au resemnat zicand: "Faca-se voia Domnului!" Este bine sa cautam sfatul prietenilor crestini dar hotararea finala trebuie sa fie personala.

5. Bunul simt

Dumnezeu a daruit oamenilor ceea ce noi numim "bunul simt". El se asteapta sa-l folosim. In cautarea noastra dupa voia Domnului nu ne dam seama ca uneori Dumnezeu prefera sa taca. El vrea ca sa decidem noi singuri.

Unii oameni umbla zi de zi intr-o ceata a nesigurantei, ingrijorandu-se ce meserie sa-si aleaga, ce fel de masina sa-si cumpere, la ce scoala sa se duca, etc, etc. Dumnezeu ne-a lasat o masura de libertate in care trebuie sa actionam singuri calauziti de dragostea pentru El si de grija pentru aproapele. La prima vedere, s-ar parea mai spiritual sa cautam calauzirea Domnului si sa asteptam un semn din partea Lui, decat sa mergem si sa facem lucrul care ni se pare cel mai potrivit. Nu uitati insa ca Dumnezeu ne-a daruit deja un instrument de lucru: o minte inoita si sfintita. Cum ni s-a spus sa-L iubim pe Dumnezeu "cu tot cugetul" (Matei 22:37), Dummezeu doreste ca noi sa ne folosim mintea. El ne-a dat o buna portie de calauzire atunci cand ne-a inzestrat cu o minte care poate sa gandeasca.

In multe probleme despre care Biblia nu ne spune nici da nici nu, Dumnezeu vrea sa hotaram dupa inteligenta pe care ne-a dat-o. Trebuie sa ne socotim bine, sa cantarim alternativele, sa analizam situatiile si sa ajungem la decizii corecte.

Putem deci sa cunoastem voia lui Dumnezeu prin citirea Cuvantului, pe calea rugaciunii, prin forta imprejurarilor, ascultand de sfatul altora sau folosind inteligenta cu care ne-a inzestrat Dumnezeu.

6. Vocea launtrica

Vocea lui Dumnezeu se poate face auzita, dar nu intotdeauna se intampla asa. Cand Izabela era pe urmele lui Ilie, profetul a avut nevoie sa auda glasul divin si l-a auzit. Nu era in vantul puternic, nici in cutremurul de pamant si nici intr-un vartej de foc; era insa in susurul bland si subtire, in soapta duioasa (1 Regi 19:11-18). Ilie a auzit vocea Domnului.

Unii dintre voi stiti ce inseamna sa simti un impuls irezistibil , imposibil de explicat altora. Oricat ai incerca sa-l ignori, el te urmareste! Se tine scai de tine. Poate ca ai simtit ca trebuie sa te duci sa vizitezi pe cineva, sau ca trebuie sa te rogi pentru o anumita persoana, sau sa stai de vorba cu cineva si sa-i atragi atentia despre o greseala. Nu stii cum de ti-a venit ideia aceea, dar te urmareste parca o voce interioara care ti-o repeta. Dumnezeu ii calauzeste uneori pe copiii Sai si astfel. Nu spun ca trebuie sa ne lasam manati de orice impuls de moment, dar cred ca, daca pastram o stare de supunere si dorinta de a face voia Domnului, Ii vom auzi uneori vocea venind din launtrul nostru, intr-un "susur bland si subtire."

Duhul Sfant ne face sa inclinam spre un anumit curs de actiune. De exemplu, un tanar participa la o conferinta misionara. Acolo aude cativa misionari din Africa povestind despre pataniile lor. Dintr-o data simte launtric indemnul de a merge si el sa dea o mana de ajutor pentru mantuirea milioanelor de africani care striga dupa ajutor. Sentimentul vine peste el ca o presiune irezistibila. Este lucrarea Duhului Sfant care ii vorbeste dinauntru, staruitor, convingator.

La sfarsitul acestui studiu despre aflarea voiei lui Dumnezeu putem trage doua concluzii:

1) Uneori, Dumnezeu calauzeste oameni diferiti prin mijloace si cai diferite. Fiecare calauzire este la fel de valida si de importanta. O astfel de calauzire este cu privire la lucruri despre care Biblia nu are o invatatura clara sau categorica. Aduceti-va aminte ca, slujind aceluiasi Dumnezeu, doi oameni aflati in circumstante asemanatoare au luat decizii contrare. Neemia a acceptat o escorta armata din partea regelui persan pentru paza in drumul spre Ierusalim (Neemia 2:9), in timp ce lui Ezra asa ceva i s-a parut o jignire la adresa lui Dumnezeu si o proasta marturie despre atotputernicia divina (Ezra 8:22). Amandoi acesti oameni au fost justificati in atitudinile lor si au facut "voia Domnului", devenind instrumente in refacerea spirituala si fizica a Israelului.

2) Uneori Dumnezeu ne vorbeste prin semne vizibile, dar aceasta nu este norma, ci exceptia. Pe vremea cand israelitii se aflau sub apasarea madianita, lui Ghedeon i s-a aratat un inger care i-a psus ca este alesul prin care Dumnezeu vrea sa-si izbaveasca poporul. Ghedeon s-a indoit si a cerut o dovada vizibila. El a pus un sul de lana afara peste noapte si a cerut ca sa se va da a doua zi ca sulul este umed, iar pe pamantul din jur sa nu cada roua. Indaratnica lui necredinta l-a facut apoi ca sa ceara ca a dopua zi fenomenul sa se intample invers: pamantul sa fie acoperit de roua si sulul sa fie uscat. (Jud. 6:36-40).

Tineti cont ca Dumnezeu ii vorbise deja clar prin viu grai. De fapt, el incepuse sa asculte si sunase din trambita pentru adunarea ostirii. stia ce avea de facut, dar avea inca indoieli ca Dumnezeu l-a ales tocmai pe el pentru o asa mare infaptuire. El a cerut o confirmare in plus. Semnele exterioare nu sunt dovada de o mai mare spiritualitate. Dimpotriva, el scot in evidenta o credinta slaba si o lipsa de sensibilitate spirituala.

Si un ultim sfat: cand vei cauta sa afli voia lui Dumnezeu intr-o anumita problema vei face foarte bine daca vei cauta sa folosesti cati mai multi din cele sase cai enuntate mai sus. La urma, ia cea mai buna hotarare din ceea ce ti s-a descoperit si increde-te ca aceea este expresia voiei lui Dumnezeu pentru viata ta. De multe ori, ti se va cere sa pasesti inainte prin credinta. In viata mea au fost ocazii cand mai multe variante pareau la fel de bune. Parca, parca una era putin mai buna ca celelalte. N-am avut nici un fel de raspuns categoric din partea Domnului. Atunci, am luat hotararea sa urmez varianta care mi s-a parut mai buna si am continuat sa ma rog Domnului sa-mi corecteze calea prin "politica usilor inchise si deschise". Am pasit inainte cu cugetul impacat si cu convingerea ca Dumnezeu (care ma iubeste) ma va opri daca voi apuca pe o cale dictata doar de umana mea ignoranta.

F.B. Meyer, un predicator englez din secolul trecut tocmai se intorcea acasa dupa o lunga calatorie pe mare. Noaptea era furtunoasa si intrarea in port parea foarte stramta. Era o noapte foarte intunecata. Meyer i-a spus capitanului: "Cum sti cum sa te strecori in port?" Capitanul i-a raspuns: "Vezi luminitele alea trei de pe tarm?" Cand toate se afla pe aceiasi linie, nu mai schimb directia, ci merg drept inainte." In mod asemanator, daca glasul launtric, principiile Scripturii si circunstantele exterioare vor fi toate in unison, putem merge inainte.

Fie ca sa umblam in credinciosie, dorind nu numai sa ajungem sa cunoastem voia Domnului, ci si sa o implinim si cu fapta. Inainte de toate insa, trebuie sa fim siguri ca ne-am facut, prin credinta in Christos, fii si fiice in familia divina. Ioan 1:12 spune:

"Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu." Iar in 1 Ioan 2:17 citim: "Cine face face voia lui Dumnezeu ramane in veac."

http://www.crestini.ro/vezi_articol.php?id_art=34

Bucură-te de fiecare moment!

Viaţa este o călătorie şi este foarte important să înveţi te bucuri de fiecare moment al ei. Dumnezeu ţi-a pregătit atât de multe lucruri pe drumul vieţii, pentru ca tu să te bucuri. Cu alte cuvinte, în viaţă nu este vorba doar despre viitor sau despre lucrurile care vor urma; Dumnezeu vrea ca tu să te bucuri de ziua de astăzi. Este bine să te concentrezi asupra călătoriei şi asupra lucrurilor pe care le ai de făcut mai departe, dar, în tot acest timp, bucură-te şi de fiecare moment prin care treci. 

Fiţi atenţi la cuvintele lui Isus din versetul de deschidere. El a spus: „Eu am venit ca oile să aibă şi să se bucure de viaţă şi s-o aibă din abundenţă (din plin, până la revărsare).” Dumnezeu vrea ca tu să te bucuri de viaţa pe care El ţi-a dat-o, pentru că acesta este motivul pentru care a venit Isus. Trebuie să te bucuri de fiecare zi din această călătorie. Dacă tu nu te bucuri, nimănui nu-i va plăcea să stea prin preajma ta. Fă în aşa fel ca fiecare moment al vieţii tale să fie plăcut, deoarece Dumnezeu ţi-a dat toate lucrurile fără plată, cu scopul de a te binecuvânta (1 Timotei 6:17).

Dacă nu te bucuri de lucrurile simple din viaţă pe care Dumnezeu ţi le-a dat, nu te poţi bucura cu adevărat de realităţile spirituale. Mai întâi, începe prin a te preţui pe tine însuţi, apoi oamenii pe care Dumnezeu i-a aşezat în viaţa ta. Apreciază chiar şi lucrurile mici pe care le ai – pantofii, hainele, etc. Chiar şi aparatura audio şi telefoanele mobile: bucură-te de ele! Bucură-te de opţiunile pe care le ai. 

De asemenea, trebuie să înveţi să laşi în urmă experienţele trecute, în special pe cele neplăcute şi să n-ai frică faţă de ziua de mâine. Regretele din ziua de ieri şi frica de ziua de mâine sunt duşmanii bucuriei de astăzi. Dumnezeu nu trăieşte în trecutul tău şi nu Îşi ia slava din temerile tale; tot ceea ce aşteaptă El de la tine este să dai ce ai mai bun şi să te bucuri de fiecare moment din viaţa ta ASTĂZI! 

http://usefaithbook.blogspot.com/2011/10/bucura-te-de-fiecare-moment.html

Un pas in sus

Într-o bună zi, măgarul unui ţăran cazu într-o fântână. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore întregi, în timp ce ţăranul cauta să vadă ce e de făcut. Până la urma, ţăranul hotărî că măgarul şi-aşa era bătrân, iar că fântâna, oricum secată, tot trebuia să fie acoperită odată şi-odată. Şi că nu mai merită osteneala de a-l scoate pe măgar din adâncul fântânei. Aşa că ţăranul îşi chemă vecinii, ca să-i dea o mână de ajutor. Fiecare dintre ei luară cate o lopată şi începură să arunce de zor pământ înăuntrul fântânei. Măgarul pricepu de îndată ce i se pregătea şi se puse şi mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, după câteva lopeţi bune de pământ, măgarul se potoli şi tăcu. Ţăranul privi în adâncul fântânei şi rămase uluit de ce vazu. Cu fiecare lopată de pământ, măgarul cel bătrân făcea ceva neaşteptat: se scutura de pământ şi păşea deasupra lui. În curând, toată lumea fu martoră cu surprindere cum măgarul, ajuns până la gura fântânei, sări peste ghizduri şi ieşi fremătând...

Viaţa va arunca poate şi peste tine cu pământ şi cu tot felul de greutăţi... Secretul pentru a ieşi din fântână este să te scuturi de acest pământ şi să-l foloseşti pentru a urca un pas mai sus.

Fiecare din greutăţile noastre este o ocazie pentru un pas în sus. Putem ieşi din adâncurile cele mai profunde dacă nu ne dăm bătuţi. Foloseşte pământul pe care intimplarile vietii ţi-l aruncă peste tine ca să mergi înainte.

Aminteşte-ţi 5 reguli pentru a fi fericit:

1) Curăţă-ţi inima de ură, frică, egoism.

2) Scuteşte-ţi mintea de preocupări inutile.

3) Simplifică-ţi viaţa şi fă-o mai frumoasă.

4) Dăruieşte mai mult şi aşteaptă mai puţin.

5) Iubeşte mai mult şi... scutură-te de pământ, pentru că în viaţa asta, tu trebuie să fii soluţia, nu problema.

Ce este rugaciunea?

Rugăciunea poate definită a fi comunicarea personală cu Dumnezeu. Definiția respectivă poate fi destul de generală incluzînd cereri făcute lui Dumnezeu, preamărire, mulțumire, exprimarea sentimentelor și trăirilor, mijlociri etc.

De ce ne rugăm lui Dumnezeu?

Ca și oameni venim să ne rugăm pentru a aduce mulțumiri, pentru a cere lui Dumnezeu să ne ajute, pentru a ne exprima sentimente de fericire și laudă la adresa lui Dumnezeu.

Dumnezeu știe de ce avem nevoie înainte de a-I cere. Matei 6:8 Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi. Dumnezeu cunoaște gîndurile noastre, și știe bine de ce avem trebuință. Rugăciunea este mai degrabă o recunoaștere în fața lui Dumnezeu că suntem neputincioși de a schimba ceva sau de a obține ceea de ce avem nevoie. În acest fel recunoaștem autoritatea și puterea Lui, și dependența noastră de Dumnezeu.

Rugăciunea este comunicarea cu Dumnezeu, asemenea unui copil cu tatăl lui.  Dumnezeu se bucură de discuția pe care o avem cu El. Obișnuim ca oameni să venim la Dumnezeu cînd avem nevoi, dar uităm să venim și să-I mulțumim. Cineva propunea un model de rugăciune pe care și-l făcuse respectivul pe parcursul anilor. Era un model biblic, dar standart, ceea ce Hristos ne avertizează să nu facem. Spunea că în adresarea către Dumnezeu trebuie mai întîi să venim cu mulțumire, apoi să adresăm cererile noastre, după care să adăugăm “Facă-se voia Ta”. Un model biblic într-adevăr, dar ce faci atunci cînd ai o problemă, cînd ești distrus, și în loc să vii în fața Domnului ca să I te plîngi, începi a bolborosi multumiri, pe care oricum nu le aduci din toată inima. Matei 6:7 Cînd vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgînii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. Rugați-vă așa cum vă îndeamnă Duhul să vă rugați, și lăsați standartele omenești.
http://sarivan.wordpress.com/2010/10/24/ce-este-rugaciunea/

Rugaciune

"Iarta-ma, Doamne:
-pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
-pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!
-pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
-pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
-pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!
-pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
-pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
-pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!
-pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
-pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit!
-pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am indraznit sa pasesc!
-pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am  exprimat-o!
-pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta  Doamne si a Imparatiei Tale Divine! 
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti Mila si Iubirea infinita,Te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire  si Lumina!
Iti multumesc, Doamne: 
-pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand din Tine ! 
-pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
-pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!
-pentru tot ce prin harul Tau am inteles!
-pentru lumina pe care am sorbit-o in adancul meu!
-pentru iertarea pe care daruind-o, am dobandit pace!
-pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!
-pentru toate cadourile spirituale care mi-au  imbogatit  fiinta!
-pentru viata mea, care e a Ta, o mica parte a simfoniei existentei!
-pentru visele care au prins forma prin armonia  iubirii Tale pentru mine!
-pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-Te!
-pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!
-pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda Imparatiei Tale divine!   

Dumnezeu, Tatăl nostru, plimbandu-se prin casa mea imi va lua toate grijile şi va vindeca toate bolile mele si ale familiei mele în Numele lui Iisus, Amin  !   (Preot Ilarion Argatu)

Vindecarea prin iertare

Intrebare : Ce putem vindeca prin iertare ?Raspuns : Suferinta provocata de urmatoarele

• Gelozie
• Invidie
• Neplacerile aduse intentionat sau neintentionat de cei din jurul nostru
• Propriile greseli de care ne rusinam
• Frustrarea
• Respingerea circumstantelor

SCOPUL IERTARII

INSTAURAREA SENZATIEI DE FERICIRE(armonie, iubire, senzatia de bine interior, satisfactie, multumire sufleteasca, pace, beatitudine, acceptare).

Teorie. USOR DE SPUS, GREU DE FACUT. Tot zbuciumul nostru are ca unic scop fericirea. Vrem bani mai multi, luptam pentru putere, ne cream confort fizic, dorim aprecierea si dragostea celor din jur, pentru a fi fericiti. Si daca reusim sa le avem pe toate acestea vom constata ca framantarea noastra a fost zadarnica. Nu am ajuns la fericirea mult visata (ex. Marilyn Monroe, Elvis Presley etc). De ce?

Nu am folosit tratarea holistica a problemei, ci oarecum unilaterala, uitand de latura noastra spirituala. Abordarea holistica cuprinde fizicul, mintea, spiritul. Toate componentele formeaza un tot. Dar (dupa parerea mea), mintea si spiritul, sunt in foarte mare masura, influentele starii de bine a fizicului. Acestea sunt raspunzatoare de conflictele noastre interioare si exterioare.

Voi expune o metoda simpla si convenabila pentru a scapa de durere, tensiune, manie, teama. Aceasta este IERTAREA. Prin cultivarea ei scoatem in evidenta esenta noastra divina, si anume iubirea.

CUM IERTAM? – trei pasi simpli spre iertare –

1. CONSTIENTIZAM SUFERINTA – cand suntem furiosi si suparati dam atentie doar nervilor, starii de iritare, agitatie fara sa constientizam suferinta. Ne complacem in starea de excitabilitate si de cele mai multe ori devenim explozivi verbal acuzand persoane, circumstante, destinul sau chiar pe Dumnezeu de disconfortul nostru spiritual.

Suferinta se manifesta prin urmatoarele stari de care trebuie sa ne amintim, pentru a o constientiza:

• Greu sufletesc (apasare), stare psihica neplacuta
• Repulsie fata de anumite situatii sau persoane
• Incapacitatea de a ne relaxa, nervi, iritare, agitatie, nemultumire
• Disconfort privind amintirile referitoare la propria persoana, alte persoane sau circumstante
• Tensiune arteriala marita, puls crescut, tremur fizic, aflux sangvin la nivelul obrajilor sau altor parti ale organismului, senzatie de cald si de mancarime etc.

2. CONSTIENTIZAM NEVOIA DE VINDECARE PENTRU A FI FERICITI SI DE A AVEA PACE INTERIOARA – putem sa percepem fericirea ca pe o trebuinta la care sa aspiram neincetat. Cand suntem coplesiti de suparare remediul este relaxarea, pe care o putem atinge prin una din urmatoarele metode:

• Rugaciune – ne putem detensiona prin conversatia cu Dumnezeu. Ne putem ruga stand in picioare sau in genunchi, cu voce tare sau in gand. Important este sa-i impartasim Lui toata supararea si sa-L rugam sa ne ajute.
• Muzica – auditia melodiilor linistite dar nu triste duce la relaxare. Muzica clasica este recomandata.
• Meditatie urmata de recunostinta. De ex. inchidem ochii si sa meditam asupra perfectiunii organismului nostru. Refacem mintal fiecare parte a corpului si suntem recunoscatori pentru ca suntem desavarsiti.
• Plimbare in natura – ne umple de vitalitate, liniste si ne indeamna la contemplare. Combinarea plimbarii cu exercitii de respiratie este benefica.
• Vizita la un prieten – subiectele abordate trebuie sa fie diferite de cel care a cauzat suferinta – astfel va fi distrasa atentia de la nemultumire si se va instaura pe nesimtite relaxarea
• Vizionarea unui film sau a altei emisiuni care are drept scop concentrarea activitatii psihice spre informatii deosebite de cele care au cauzat nefericirea.
• Shopping sau alta activitate placuta – orientarea si concentrarea pe activitati placute creeaza o stare de confort psihic generand senzatia de bine.
• Terapii alternative: masaj, reflexologie

3. DORIM SA INSTAURAM FERICIREA PRIN IERTARE – poate dura o ora, o zi, o saptamana un an s.a.m.d. Cu cat dureaza mai mult cu atat ne afecteaza sufleteste, mintal, fizic.

CE IERTAM? – persoane, circumstante si nu in ultimul rand pe noi insine.

Un tanar m-a intrebat: „Cum pot ierta? Ce pot face concret pentru a ierta? Nu este ca atunci cand m-am murdarit si vreau sa ma spal. Merg la baie, dau drumul la apa iau sapunul s.a.m.d. Cand sunt suparat pe cineva sau pe ceva simt ca nu depinde de mine sa iert. Nu pot controla acest sentiment. Circumstantele sau persoanele care au creat supararea din mine sunt singurele care ma pot face sa iert.”

I-am raspuns ca daca s-au parcurs primii doi pasi descrisi anterior si am ajuns la aceasta etapa, suntem in faza de control a sentimentului. Recomand in continuare, urmatorul exercitiu practic, care trebuie repetat cat de des putem.

a) Afirma cu voce tare sau in gand de mai multe ori pe zi: „vreau sa iert din tot sufletul pe…..!” sau „vreau sa ma iert din tot sufletul!”

b) Cere ajutor divinitatii: „Ajuta-ma sa (ma) iert!”

c) Fii recunoscator, multumind, pentru ca ajutorul o sa vina negresit si pe nesimtite, vei simti ca incrancenarea din inima ta a disparut.

– URA si MANIA ne afecteaza doar pe noi insine

- IERTAM pentru a ne simti noi bine

- Suntem singurii responsabili de propria FERICIRE.

TEME DE REFLECTIE

1- Mania si Suferinta cultivate prin AUTOCOMPATIMIRE se amplifica.

De ex. Daca ne simtim frustrati si gandurile noastre sunt blocate peintamplare/circumstanta/persoana, vom ajunge intr-o stare mental negativa:

• De ce mi se intampla numai mie?
• De ce nu ma iubeste nimeni?
• Numai eu nu am noroc?
• Unde am gresit?
• Nu sunt in stare sa….

Intrebarile si afirmatiile de mai sus (lista poate continua) vor accentua starea de autocompatimire care va intensifica mania, suferinta si boala. In aceasta stare atragem catre noi alte intamplari asemanatoare (nedorite), conform zicalei:” UN NECAZ NU VINE NICIODATA SINGUR” .

2- De ce sa-i iertam pe dusmani?

• Pentru a scapa de sentimentul de disconfort, manie, frustrare, neacceptare, vinovatie.
• „Cel mai destept cedeaza” – asta nu inseamna ca suntem de acord cu fapta comisa de celalalt, doar ca dorim sa ne eliberam de ganduri violente, de manie si de suferinta.
• Pentru a fi la randul nostru iertati atunci cand gresim. Sa ne gandim la rugaciunea „Tatal nostru, care esti in ceruri………………………si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam …………………………

RECOMANDARI PENTRU PARINTI

- Educati copiii in spiritul iertarii pentru ca acestia sa creasca armonios, integrati perfect in societate, impacati cu ei si cu cei din jur.

- RETETA FERICIRII = IERTARE

• - RETETA SUFERINTEI = NEIERTARE

BIBLIOGRAFIE

- Esther si Jerry Hicks – Cere si ti se va da – Ed. ADEVAR DIVIN, Brasov 2008

- Gerald G. Jampolsky – Iertarea – Ed. ADEVAR DIVIN, Brasov 2008

- Louise L. Hay – Poti sa-ti vindeci viata – Ed. FIN WATCH


http://www.vindeca-te.ro/auto-vindecare/vindecarea-prin-iertare.html