Pomul din grădină

El este ca un pom sădit lângă ape care îşi întinde rădăcinile spre râu.Nu se teme de căldură când vine, şi frunzişul lui rămâne verde. În anul secetei nu se teme şi nu încetează să aducă rod.   (Ieremia 17:8)


Chiar de la începutul creaţiei, Dumnezeu ne îndreaptă toată atenţia către o grădină în care sunt tot felul de pomi. Vedem în Genesa 1:29, că Adam şi Eva au avut libertatea de a se hrăni din orice pom care avea rod şi sămânţă bună, însă, pe lângă toţi aceştia, în grădină se mai afla pomul vieţii şi cunoştinţei binelui şi a răului, din care Dumnezeu le-a interzis să mănânce. Frumuseţea celui din urmă şi viclenia şarpelui au reuşit să fure ochii Evei şi să o facă să guste din fructul care la prima vedere părea să strălucească iar în cele din urmă era plin de viermi. Eva nu s-a gândit la consecinţe înainte să încalce porunca fiindcă era fermecată de frumuseţe şi de dorinţa arzătoare de a-şi împlini pofta. Domnul a spus că cine se uită la o femeie şi o pofteşte a şi păcătuit cu ea în inima lui. Păcatul are următoarele etape: ”Privit, poftit, împlinit.” După aceste lucruri rămâi doar cu acuzaţia şi cu sentimentul necurăţiei, iar în cele din urmă trebuie să te ascunzi printre  pomii din grădină aşa cum au făcut şi cei doi , Adam şi Eva.


Noi avem azi pomul cunoştinţei binelui şi răului în faţa ochilor şi doar cu un click ajungem să ne pierdem sfinţirea. Avem dreptul la informaţie dar avem şi libertatea de a alege aşa cum o aveau şi cei doi în grădina Edenului. Adam şi Eva nu pot fi condamnaţi de noi, oamenii,  fiindcă zilnic Dumnezeu ne arată că avem aceleaşi predispoziţii ca şi ei. Faceţi un test ca să puteţi vedea că sunteţi din aceeaşi frământătură ca şi Eva. Puneţi în faţa ochilor o Biblie, care este pomul vieţii, şi un laptop cu toate tentaţiile lui şi veţi vedea în ce parte se îndreaptă inima.


Privind în jurul nostru vom putea vedea tot felul de pomi. Scriptura ne mai vorbeşte despre pomii tomnatici, de două ori morţi şi dezrădăcinaţi. De câte ori nu aţi stat în prezenţa unor oameni care v-au transmis sentimente de toamnă, de apus, de moarte? Sau, de câte ori nu aţi stat în prezenţa unor oameni care la prima impresie strălucesc, iar în cele din urmă v-aţi dat seama că sunt nişte falşi, ipocriţi? Pomul se cunoaşte după rodul lui. Este o mare binecuvântare pentru cei care au lângă ei un părinte credincios, un frate ori un prieten. Fiecare pom ne poate transmite starea lui şi noi, ca şi creştini, putem transmite sentimente de viaţă şi de iubire celor din jur. Dacă grădina acestei lumi ar fi mai plină de pomi roditori cu sămânţă bună, atunci atmosfera ar fi alta. Dacă un credincios prin rodul lui poate influenţa pozitiv o mie de oameni, şi doi credincioşi zece mii, gândiţi-vă atunci cum ar arăta lumea?


Oamenii zilelor noastre sunt flămânzi şi caută disperaţi pomi care au rod. Sunt sătui de vorbe goale şi de crengi uscate. Sunt sătui de oameni religioşi care pe dinafară strălucesc, iar pe dinăuntru sunt plini de ipocrizie. Sunt sătui de creştini furioşi care nu ştiu să vorbească despre altceva decât despre iad.
Un om care vorbeşte  prea mult despre iad demonstrează că nu a gustat încă ce  bun este Domnul şi roada lui va fi ca şi atmosfera pe care o produce, adică moarte. În schimb, un om care a experimentat harul, va emana o mireasmă de la viaţă spre viaţă şi roada lui va vindeca sufletele celor din jur.


Fiţi un pom la umbra căruia oamenii să-şi găsească odihna sufetească şi faceţi roadă bună, prin care să treziţi celor din jur foame după neprihănire. (Sursa)