Sa fii lumina intre oameni, acesta mi s-a spus ca este cel mai greu lucru. Am crezut mereu ca lumina este in echilibru cu intunericul ca si
binele cu raul … dar de curand am realizat ca aceasta ecuatie este
valabila (poate) pentru exterior si nu pentru interior.
In noi putem aprinde lumina si sa alungam intunericul. Hranim
sentimentele acordandu-le atentia si interes. Daca ne preocupa emotile
negative, ele ne vor acapara, vor creste in interiorul nostru si vor
umbri ceea ce este bun.
Sa gandim de bine si sa hranim radacina copacului binelui din noi
care se va inalta si raul se va usca lipsit de interesul nostru. Sa-i
laudam pe cei din jur sa avem incredere in ei, sa gandim numai bine
despre ei si vom culege roadele recunostintei lor.
Nimeni nu este bun in intregime, dar acordand incredere binelui din
el il vom ajuta sa creada si el in acel bine si asa va deveni. Din
contra, atunci cand criticam si acordam atentie trasaturilor negative
din celalalt, acestea vor prinde putere si se vor intoarce inspre noi.
Sa laudam in oameni ceea ce vrem sa primim de la ei.
Sa nu smintim prin faptele noastre, raul nu trebuie popularizat, nu are nevoie de reclama.“Când vedem ceva rău să-l acoperim, nu să-l publicăm. Nu este corect
să se facă publice căderile morale. Să presupunem că pe drum există o
necurăţie. Dacă va trece pe acolo un om cuminte, va lua o piatră şi o va
acoperi, ca să nu pricinuiască dezgust. Unul nesocotit însă, în loc s-o
acopere, poate începe să răscolească şi să împrăştie mai mult mirosul
urât. Tot astfel este şi atunci când, fără discernământ, dăm
publicităţii păcatele celorlalţi şi pricinuim un mare rău.” Sursa
Între libertate şi dependenţă
Libertatea este idealul de secole al omenirii, al fiecărui popor în
parte, ţelul urmărit, conştient sau nu, de fiecare persoană. Ne place să
ne ştim liberi ca popor, ca familie, ca individ şi de fiecare dată când
libertatea noastră este ştirbită de ceva, orice, ne simţim ofensaţi.
Luptăm pentru a o recupera. Popoarele fac demersuri diplomatice sau pun
mâna pe armă, indivizii fac totul pentru a recăpăta ceea ce a devenit,
în scurgerea veacurilor, bunul cel mai de preţ al omenirii: starea de a
fi liber. Liber să faci ce vrei, să gândeşti cum vrei, să votezi sau nu.
Liber! Şi cu toate astea libertatea înseamnă, pentru multe naţiuni,
pentru multe persoane, o formă fină, perfidă, ascunsă de dependenţă.
Dependenţa? Omul dependent este unul legat în lanţuri, slujitor la galerele stăpânilor săi. Este omul ale cărui idei, sentimente, opinii nu au contat de-a lungul istoriei. Omul dependent este un luptător pentru că numai acela care cunoaşte gustul amar al sclaviei va lupta să bea din paharul libertăţii. Dependenţa? Se strecoară zi de zi în vieţile fiecăruia dintre noi. Uneori ne este dragă, alteori grea, de fiecare dată prezentă, sub formele ei ascunse.
Viaţa unui om se va zbate întotdeauna între aceste două noţiuni: libertate şi dependenţă. Vom trăi fiecare minut al pribegiei noastre cu impresia că o avem pe una sau că suntem sufocaţi de cealaltă. Altă cale nu există. Este interesant însă modul de abordare al Scripturii în ceea ce priveşte libertatea şi dependenţa. Pasajele biblice trec adeseori de aceste noţiuni şi pun întrebări mult mai legitime: cine coordonează totul? Cine dăruieşte libertatea? Cine impune dependenţa? Biblia învaţă că omenirea nu este autodeterminată ci că ea se află la bunul plac al cel puţin două puteri: Dumnezeu (Cel Atotputernic) şi Satan (uzurbatorul, falsificatorul puterii). Pentru ca libertatea pe care o avem să nu fie iluzorie, pentru a putea pricepe dependenţa trebuie obligatoriu să decidem care dintre cele două Puteri se află în spatele fiecăreia.
Ne naştem robi. Robi ai naturii păcătoase şi marii înşelaţi ai unei libertăţi false. Trăim cu impresia că suntem stăpâni, că avem puterea să facem ce vrem cu viaţa, timpul şi resursele noastre. Şi le investim aşa cum găsim noi cu cale. Ne trezim târziu, cu sufletul gol şi gâtul sfărâmat de jugul robiei, prinşi într-un război ce nu trebuia să fie al nostru. Atunci, prin har, auzim vocea: “El m-a trimis să vestec robilor slobozenia şi prinşilor de război izbăvirea!” Descoperim pe Trimisul pentru libertatea noastră şi aflăm cu stupoare că ea nu este gratuită ci a avut un preţ, unul mare, de sânge. Aflăm în sfârşit adevărata libertate, cea pe care ne-o dă Fiul lui Dumnezeu în dar, după ce a câştigat-o prin jertfă.
După experienţa convertirii ne găsim în acelaşi loc: între libertate şi dependenţă. S-au inversat numai forţele care stau în spatele lor, am ajuns să cunoaştem Adevărul. Şi acesta ne face liberi pentru că robul chemat în Domnul este un slobozit al Domnului. Tot aşa, cel slobod, care a fost chemat, este un rob al lui Hristos. Scris de Ganditorul (http://ganditorul.wordpress.com)
Dependenţa? Omul dependent este unul legat în lanţuri, slujitor la galerele stăpânilor săi. Este omul ale cărui idei, sentimente, opinii nu au contat de-a lungul istoriei. Omul dependent este un luptător pentru că numai acela care cunoaşte gustul amar al sclaviei va lupta să bea din paharul libertăţii. Dependenţa? Se strecoară zi de zi în vieţile fiecăruia dintre noi. Uneori ne este dragă, alteori grea, de fiecare dată prezentă, sub formele ei ascunse.
Viaţa unui om se va zbate întotdeauna între aceste două noţiuni: libertate şi dependenţă. Vom trăi fiecare minut al pribegiei noastre cu impresia că o avem pe una sau că suntem sufocaţi de cealaltă. Altă cale nu există. Este interesant însă modul de abordare al Scripturii în ceea ce priveşte libertatea şi dependenţa. Pasajele biblice trec adeseori de aceste noţiuni şi pun întrebări mult mai legitime: cine coordonează totul? Cine dăruieşte libertatea? Cine impune dependenţa? Biblia învaţă că omenirea nu este autodeterminată ci că ea se află la bunul plac al cel puţin două puteri: Dumnezeu (Cel Atotputernic) şi Satan (uzurbatorul, falsificatorul puterii). Pentru ca libertatea pe care o avem să nu fie iluzorie, pentru a putea pricepe dependenţa trebuie obligatoriu să decidem care dintre cele două Puteri se află în spatele fiecăreia.
Ne naştem robi. Robi ai naturii păcătoase şi marii înşelaţi ai unei libertăţi false. Trăim cu impresia că suntem stăpâni, că avem puterea să facem ce vrem cu viaţa, timpul şi resursele noastre. Şi le investim aşa cum găsim noi cu cale. Ne trezim târziu, cu sufletul gol şi gâtul sfărâmat de jugul robiei, prinşi într-un război ce nu trebuia să fie al nostru. Atunci, prin har, auzim vocea: “El m-a trimis să vestec robilor slobozenia şi prinşilor de război izbăvirea!” Descoperim pe Trimisul pentru libertatea noastră şi aflăm cu stupoare că ea nu este gratuită ci a avut un preţ, unul mare, de sânge. Aflăm în sfârşit adevărata libertate, cea pe care ne-o dă Fiul lui Dumnezeu în dar, după ce a câştigat-o prin jertfă.
După experienţa convertirii ne găsim în acelaşi loc: între libertate şi dependenţă. S-au inversat numai forţele care stau în spatele lor, am ajuns să cunoaştem Adevărul. Şi acesta ne face liberi pentru că robul chemat în Domnul este un slobozit al Domnului. Tot aşa, cel slobod, care a fost chemat, este un rob al lui Hristos. Scris de Ganditorul (http://ganditorul.wordpress.com)
Dependenti de Adevar
Filmul "Dependenti de Adevar" al celor de la Sherwood Pictures poate fi vizionat online cu subtitrare aici
Biblii – 6 modele inedite

Zilele
trec şi adesea rămânem în urmă cu ceea ce ne este mai drag: blogul. Ne
apropiem însă cu paşi vertiginoşi de lansarea, cu surle şi trâmbiţe, a
librăriei online la care lucrăm de multă vreme şi de aceea timpul nostru
este aşa de limitat acum.
Vineri în
stocul librăriei noastre au intrat câteva feluri de Biblii care pe noi
ne-au impresionat cu adevărat. De aceea, nu vrem să păstrăm bucuria
prijeluită de ele numai pentru noi şi alegem să le împărtăşim cu voi
prin intermediul blogului (preţurile lor sunt unele promoţionale). Sursa
Blog.gramma.ro se doreşte a fi un loc de retragere din lumea agitată, un loc în care prindem secundele prizoniere şi le încărcăm cu emoţii, vise măreţe şi bucurii descoperite; un loc în care discuţiile sunt aromate şi adesea spumoase, gata să irupă în realitate drept mari idei şi frumoase vieţi. Astfel, vă invităm să descoperim împreună artişti valoroşi, poeţi fără pereche şi scriitori cu pene ascuţite, cineaşti de valoare şi pictori înzestraţi, oameni care înainte de a scrijeli cu fiinţa efemerul ştiu să se închine înaintea Marelui Maestru, să plece genunchiul şi să-şi lase fiinţa străpunsă de unda Creatorului.
Blog.gramma.ro se doreşte a fi un loc de retragere din lumea agitată, un loc în care prindem secundele prizoniere şi le încărcăm cu emoţii, vise măreţe şi bucurii descoperite; un loc în care discuţiile sunt aromate şi adesea spumoase, gata să irupă în realitate drept mari idei şi frumoase vieţi. Astfel, vă invităm să descoperim împreună artişti valoroşi, poeţi fără pereche şi scriitori cu pene ascuţite, cineaşti de valoare şi pictori înzestraţi, oameni care înainte de a scrijeli cu fiinţa efemerul ştiu să se închine înaintea Marelui Maestru, să plece genunchiul şi să-şi lase fiinţa străpunsă de unda Creatorului.
Viaţa ca o cafea bună
În vizită la fostul profesor. Elevii de
altădată erau acum oameni maturi, cu familii, cu slujbe bune. Din când
în când, îşi găseau timp să-l viziteze pe bătrânul dascăl care le fusese
diriginte în liceu şi de la care învăţaseră multe lecţii de viaţă.
Profesorul le oferi tuturor cafea, dar
într-un mod neobişnuit. Aduse ceşti de mai multe feluri, al căror număr
îl depăşea pe cel al foştilor lui elevi. Unele erau din porţelan fin, altele din ceramică mai grosolan lucrată, unele erau ciobite, altele nici nu mai aveau coadă.
Profesorul îşi invită musafirii să se servească singuri cu cafeaua
aburindă dintr-un ibric. Fiecare îşi alese o ceaşcă, iar pe tavă
rămaseră cănile ciobite şi mai urâte. Profesorul îşi turnă şi el cafea şi le
spuse foştilor lui elevi: „Vedeţi voi, aţi fost foarte atenţi când v-aţi
ales cănile de cafea. Şi asta pentru că aveţi impresia că o cafea e mai
bună băută într-o ceaşcă scumpă. În realitate gustul cafelei nu depinde
de vasul în care o beţi. Şi viaţa e ca o cafea bună. Profesia banii,
cariera, maşina, poziţia în societate sunt ca ceştile. Doar ne ajută să
ne trăim viaţa, dar nu sunt VIAŢA. Savuraţi cafeaua şi nu ceştile.” În acest fel profesorul le-a mai predat elevilor săi de altădată o lecţie.
http://www.filedinjurnal.ro/viata-ca-o-cafea-buna/?utm_source=rss&utm_medium=rss&utm_campaign=viata-ca-o-cafea-buna
Mania - Abordarea corecta a unei emotii puternice
Dr. Gary Chapman este autorul bestsellerului Cele cinci limbaje ale iubirii.
Cu o experiență de peste 30 de ani în consiliere, el are capacitatea
deosebită de a oglindi comportamentul uman, arătându-le cititorilor nu
doar unde greșesc, ci și cum să iasă din impas și să meargă mai departe.
Gary călătorește în întreaga lume pentru a ține seminarii, iar
emisiunea sa radiofonică este difuzată de peste 100 de posturi.
Cineva din familie face o observație negândită despre greutatea copilului tău.
Pe autostradă mașina din spatele tău vine prea aproape de tine.
Soția lasă rezervorul aproape gol... din nou.
Viața este plină de frustrări - mai mari sau mai mici. Deși nu ești pe punctul de a izbucni, ajungi foarte ușor să fii plin de amărăciune și de mânie, din cauza dezamăgirii, a durerii, a respingerii și a rușinii.
Mânia este o realitate a vieții. Însă nu trebuie să îți controleze viața. De fapt, mânia poate fi folosită înspre bine - poate chiar schimba lumea!
În cartea Mânia - abordarea corectă a unei emoții puternice, dr. Gary Chapman ne prezintă informații folositoare, chiar surpinzătoare, despre mânie, de ce ne mâniem și ce putem face în privința aceasta. Folosind exemplele reale ale unor vieți și relații transformate, Chapman ne arată cum:
http://www.carti-duhovnicesti.ro/gary-chapman-mania-p-1176.html#.UYsux0ocVrQ
Cineva din familie face o observație negândită despre greutatea copilului tău.
Pe autostradă mașina din spatele tău vine prea aproape de tine.
Soția lasă rezervorul aproape gol... din nou.
Viața este plină de frustrări - mai mari sau mai mici. Deși nu ești pe punctul de a izbucni, ajungi foarte ușor să fii plin de amărăciune și de mânie, din cauza dezamăgirii, a durerii, a respingerii și a rușinii.
Mânia este o realitate a vieții. Însă nu trebuie să îți controleze viața. De fapt, mânia poate fi folosită înspre bine - poate chiar schimba lumea!
În cartea Mânia - abordarea corectă a unei emoții puternice, dr. Gary Chapman ne prezintă informații folositoare, chiar surpinzătoare, despre mânie, de ce ne mâniem și ce putem face în privința aceasta. Folosind exemplele reale ale unor vieți și relații transformate, Chapman ne arată cum:
- să recunoaștem diferența dintre mânia "bună" și mânia "rea"
- să folosim mânia ca motivație spre o schimbare pozitivă
- să scăpăm de un resentiment care fierbe demult
- să ne învățăm copiii să își controleze mânia și chiar mai mult...
http://www.carti-duhovnicesti.ro/gary-chapman-mania-p-1176.html#.UYsux0ocVrQ
Abonați-vă la:
Postări (Atom)






